Am urmărit cu atenţie, în ultimele luni, evoluţia a doi primari aflaţi pentru prima dată în această postură: Cristian Gentea, la Piteşti, şi Elena Lăsconi, la Câmpulung. Sigur, perioada aceasta de debut e irelevantă pentru calificative. E prea devreme – ar spune unii – să-i judeci pe edili în privinţa performanţei, când ei n-au avut timp nici să ia în primire toată „zestrea” lăsată de cei dinaintea lor. Şi, totuşi, profilul celor doi începe să se contureze.
Hai să vedem. Ambii primari – asta e clar – ţin foarte mult la imagine. Au înţeles de la bun început că orice ispravă nu e ispravă dacă nu e mediatizată. La Piteşti, de pildă, o realizare „în premieră” rostogolită în presă ar fi aşa-numitul parc pentru câinii de companie, în fapt un perimetru cu iarbă delimitat de nişte garduri. Iar la Câmpulung avem Bulevardul Pardon, care „nu se mai face cu acelaşi constructor de pe vremea lui Ţâroiu”, dar, până la urmă, tot cu el se face, „dar lucrează cu mine”. Ca să fie limpede cine-i jupâniţa…
A nu se înţelege că vreau să minimalizez prin aceste exemple activitatea celor doi. O transparenţă, fie ea şi exagerată, e de preferat unei lipse de transparenţă în activitatea administrativ-gospodărească a unui municipiu. Ştie asta şi domnul Gentea – care şi-a luat consilier personal o bună jurnalistă – ştie şi doamna Lăsconi, ea însăşi ziaristă. De fapt, primăriţa din Câmpulung chiar face… exces de jurnalism, de imagine, ieşind la rampă în ultimele zile cu o conferinţă de presă nemaivăzută pe meleaguri muscelene. La 150 de zile de „guvernare” în Câmpulung, ea le-a dat de lucru foştilor colegi de breaslă, prezentându-le o mapă cu 60 de proiecte şi iniţiative… provocatoare.
Încadrată de două „mâini drepte” – city-managerul şi secretarul urbei – Elena Lăsconi a vorbit despre „durerile” oraşului – locuinţe sociale, deşeuri periculoase, urbanistică, bulevard etc – prinse într-o strategie aşezată pe trei piloni cu denumire tocită: reconstrucţie, atragerea investitorilor, dezvoltarea turismului. Lasă că totul e deocamdată la nivel de… hârtii, lasă că la multe proiecte lucrările nici nu vor începe în acest mandat – e vorba mai mereu de bani, de licitaţii, de contestaţii etc – important e că oamenii asta aveau nevoie să audă, nu?…
Spre deosebire de Cristian Gentea, un politician cu vechime, dar cu multă prudenţă, primăriţa-mămucă din Muscel are un plus la atitudine, se implică, se ia de guler cu alţii, se impune (ca în cazul redeschiderii spitalului). A luat din „stilul” USR, ba chiar se află în avanpostul acestui partid care, iată, îşi face imagine prin ea în Argeş. Şi mai are un atu. Are consilierii locali de partea sa, ceea ce la Piteşti nu mai e cazul. De-aici, poate, şi vocea mai tare, şi „ego”-ul mai pronunţat. Una e să lucrezi fără prea mare opoziţie, alta e să fii contrat tot timpul. Oare cum o fi mai bine?
În fine, rămâne de văzut dacă aceşti primari – la prima vedere bine intenţionaţi – se vor ridica la nivelul aşteptărilor. Că de hârtii şi de gargară oamenii sunt sătui.
