A plecat cu icoana prin casele enoriașilor pentru a le vesti Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Primit cu bucurie și ospitalitate, a privit cerul înstelat al iernii și s-a întors în locașul de cult deși putea merge acasă. Reconstituit mai târziu, traseul preotului Marius Popescu are un punct culminat. Cel al deschiderii bisericii Maica Precista din Pitești la o oră târzie. De ce? Pesemne și-a presimțit sfârșitul și a vrut să părăsească această lume în care venise în urmă cu 50 de ani, în prezența Duhului Sfânt, în spațiul sacru al altarului în care îi slujise lui Dumnezeu vreme îndelungată.
În clarobscurul Casei Domnului, preotul a parcurs distanța până la ușa altarului. A intrat. Un pas. Încă unul. A simțit o durere în piept. O apăsare. O gheară. A morții. A apucat să îmbrățișeze Crucea de lemn a Sfintei Mese pe care se afla Evanghelia. Cât să fi trecut? Un minut, două? Ori doar câteva clipe? Nu se știe. Și nu se va ști niciodată. Marius Popescu se prăbușea la „piciorul” Crucii. Va fi apucat să spună vreo rugăciune? Să-L privească pe Cel răstignit pe ea? Mister total. A doua zi, parohul Victor Grigore își găsea prietenul fără suflare. Cu mâinile încleștate pe postamentul Crucii. Așa a trecut pragul veșniciei, îmbrățișând Crucea lui Iisus. Verdictul medicilor, sec: infarct. Tragica întâmplare a zguduit Pitestiul, slujitorul Domnului fiind foarte cunoscut, considerat duhovnicul preferat al tinerilor. Evenimentul de tristă amintire avea loc exact cu trei ani în urmă, în seara zilei de 23 decembrie 2018. Lesne de imaginat mulțimea credincioșilor la înmormântare după zilele si nopțile de priveghi în care mii de oameni au trecut pe la sicriul celui adormit pentru a se reculegere. În fruntea funestului convoi care s-a îndreptat spre cimitirul Sf. Gheorghe s-a aflat chiar tatăl lui Marius Popescu, Mihail, preot la rândul său care a slujit o viață la aceeași biserică, Maica Precista. Răvășit de durere, zdrobit de suferință, bătrânul tată a purtat crucea iubitului său copil! Înainte de a fi coborât sicriul în criptă, preotul a sărutat îndelung mâinile fiului său înțepenite pe piept. L-a îmbrățișat. Pentru ultima dată.
Se spune astăzi ca îndoliatul părinte i-ar fi „șoptit” băiatului: „așteaptă-mă!” Între cei doi a existat o relație deosebită și iată, tatălui îi era dat să vadă cum pământul îi înghite ce avea mai scump pe lume! Dumnezeu a rânduit ca într-adevăr cei doi să se reîntâlnescă. Sufletele lor se vor fi regăsit în ceruri. Exact în ziua în care se făcea parastasul de un an pentru părintele Marius Popescu, tatăl lui închidea și el ochii pentru totdeauna.
Se topise de durere. I se uscaseră nu doar ochii cu izvorul lacrimilor secat ci și inima. Trupul neînsuflețit i-a fost așezat într-o criptă aflată la mai puțin de o sută de pași distanță de a fiului său. Acum amândoi slujesc la Tronul Arhiereului Ceresc. Credincioșii nu au uitat și mai ales astăzi, în ziua în care se împlinesc trei ani de când părintele Marius a plecat să colinde în eternitate, au venit în număr mare la mormântul său pe care l-au acoperit cu flori, lumânări și candele, stropindu-l cu lacrimi…
