Pandemia provocată de noul tip de coronavirus parcă ar fi fost… prevăzută de Adrian Pănescu, în versuri realmente tulburătoare, ce par că zugrăvesc starea de spirit a lumii bolnave de acum. Versurile poetului care s-a stins din viaţă în urmă cu un deceniu ne dau fiori acum, când ne confruntăm cu cea mai mare nenorocire din ultimii 50 de ani. Cele două poezii-premoniţie compuse de inegalabilul Adrian Păunescu, pe care le redăm mai jos, se intitulează „Bolnavi unanim” şi „Implacabil„.

Bolnavi unanim

Şi ce-ar fi dacă

Într-o zi blestemată

Ne-am îmbolnăvi cu toţii

Deodată,

Şi medici, şi pacienţi,

Şi părinţi, şi copii ?

Ce-ar fi, ce-ar fi,

Dacă, brusc,

Ne-am îmbolnăvi,

Dacă n-ar avea

Cine pe cine să mai trateze,

Cine cui să-i mai scoată

Bandaje şi paranteze ?

Ce-ar fi dacă,

În urma dreptului legitim

De a ne îmbolnăvi,

Chiar ne-am trezi

Că ne îmbolnăvim

Şi n-avem cui ne adresa,

N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă

Într-o zi blestemată

Ne-am îmbolnăvi

Cu toţii

Deodată?

*

Implacabil

Eu nu mai am puterea să revin,

nu te acuz, nu-ţi fac portret de vină,

nu pot s-adorm, ţin ochii în lumină

şi tot ce simt nu-i spusă, e destin.

Mă încordez şi sufăr umilit,

minciuna universului mă doare;

asimilată răului cel mare

cu-atât mai tristă, cu cât te-am iubit.

Miroase-a carantină peste veac

bolnavii sunt chemaţi să se supună

la încercarea ultimă, comună,

să li se spună: nu mai aveţi leac.

Iar eu te văd, iubita mea cea bună,

cum mergi spre condamnare. Zac şi tac.

***

Binecunoscutul poet, publicist şi om politic Adrian Păunescu (20 iulie 1943 – 5 noiembrie 2010) a scris 300.000 de versuri, a publicat 53 de volume de poezii, între anii 1965-2010, multe cu peste 500 de pagini, a organizat 1.615 de spectacole în cadrul Cenaclului „Flacăra” (1973-1985), care a adunat cu aproximaţie, în „epoca de aur”, 6.280.000 de spectatori (mişcarea a fost interzisă din cauza unor incidente soldate cu şase morţi pe stadionul din Ploieşti).