Ieri, la Mioveni, am păşit, alături de colegi de breaslă din Argeş, într-un spital public nou, construit de la zero! În România ultimilor 30 de ani, o astfel de realizare este unică! O premieră într-o viaţă de gazetar!

În general, noi, jurnaliştii, folosim cu zgârcenie semnele de exclamaţie, fiindcă în orice situaţie trebuie să ne păstrăm obiectivitatea. În cazul de faţă, însă, credeţi-ne, aceste semne au venit de la sine. Şi nu neapărat pentru că am intrat în cine ştie ce navetă spaţială şi ne-am întâlnit cu cine ştie ce savanţi de renume mondial. Nu! Ci pentru că într-o lume atât de prost făcută, atât de anormală, cu lideri atât de jalnici, un grup de oameni ne-a demonstrat că se poate.

Spitalul Orăşenesc Mioveni, unitate medicală „de stat”, a fost construit efectiv, la standarde moderne, în trei ani şi câteva luni. Prin comparaţie, la Piteşti, reabilitarea unei pieţe de cartier, în Trivale, a durat un an şi jumătate. Câteva corniere şi geamuri într-o hală, plus aer condiţionat… Iar piaţa din Găvana mai durează. Oricum, e bine că aceste două obiective au finalitate, fiindcă, dacă e să ne gândim la autostrada Piteşti-Sibiu, ea se face de mai bine de cinci ani, dar nici nu a început…

Prin urmare, am ajuns să ne minunăm de lucrurile normale dintr-o societate civilizată. Cum este – iată! – spitalul din Mioveni. O unitate medicală în care nici nu poate fi vorba despre infecţii nosocomiale, ca la „Judeţean”, fiindcă totul e igienizat, decontaminat, ventilat, purificat, fiindcă circuitele sunt absolut separate, fiindcă paturile destinate bolnavilor au tot felul de butoane, de opţiuni, au saltele care nu permit formarea rănilor pe spate. Şi – dacă mai vreţi un argument – aleile asfaltate din jurul clădirii au în subsol un sistem de degivrare, ca la aeroport, nepermiţând formarea poleiului sau a gheţii.  

Ni s-a permis ieri să dăm o tură pe la parter şi la etajul I şi am văzut, printre altele, blocul operator, terapia intensivă, secţia de primiri urgenţe etc. Totul sclipeşte, multe aparate şi accesorii sunt încă în ţiplă, ceea ce înseamnă că până la funcţionarea propriu-zisă mai e de muncă. Dar echipele care s-au angajat la o astfel de activitate, cei din administraţia locală, proiectanţi, constructori, medici etc. lucrează cu ambiţie, conştienţi fiind de importanţa unui astfel de proiect pentru argeşeni.

De la anul, bolnavii din judeţ vor începe să afle, unii pe pielea lor, că la spitalul din Mioveni e posibilă cardiologia intervenţională, că infarctul miocardic poate fi tratat în primele două ore de la producerea sa, iar angioplastia cerebrală – în primele 45 de minute critice. Sălile de operaţie sunt gândite „pozitiv” pe ideea de chirurgie minim invazivă, iar aparatele RMN şi CT constituie alte „plusuri” în dotarea unei unităţi medicale moderne. În acest context, tot de la anul, vom avea un prim semn de însănătoşire în sistem: presiunea pe „urgenţele” Spitalului Judeţean din Piteşti va scădea vizibil.

Nu voi încheia aceste rânduri fără a-l menţiona pe primarul Ion Georgescu. Fiindcă, orice s-ar spune, în primul rând lui i se datorează acest edificiu. Practic, primarul şi specialiştii care-l înconjoară au scris istorie. Iar eu am şansa s-o trăiesc.

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio