Cu fiecare zi ce trece și cu fiecare creștere a numărului de contaminați cu noul virus, îmi dau seama că majoritatea oamenilor au confundat relaxarea măsurilor administrative de combatere a pandemiei cu neglijarea măsurilor sanitare minime de prevenire a răspândirii acestui virus. Încă o dată – dacă mai era nevoie – s-a dovedit că noi nu avem un spirit civic dezvoltat și, dacă nu ar fi frica de amenzile drastice, nici nu ne-am mai aminti că trebuie să purtăm masca și să păstrăm distanța interpersonală. Fără spiritul civic societatea noastră e în derivă. Acesta este genul ei proxim. Iar diferența specifică este dată de niște tâmpiți care încearcă să prostească lumea că nu este adevărat ce am văzut prin unele țări, că totul este propagandă pentru a restrânge drepturile omului și libera circulație. Un sondaj de opinie arată că 30% dintre români nu cred în existența coronavirusului.  

Prin urmare, îmi aduc aminte foarte bine de ora de logică în care am învăţat despre genul proxim şi diferenţa specifică. Am nevoie de această judecată pentru a face diferența între normal și anormal. Nu pot să mă las în voia judecăților unor politicieni, aflați sau nu la guvernare, care așteaptă cu nerăbdare să prelungească starea de alertă – știu ei de ce –  ci vreau să ajung la adevăr cu propria gândire. Drept care, trăim în societatea semenilor noştri. O societate în care omul face şi desface. În timpul acestei pandemii, așadar, prea multe au fost uitate şi mult mai multe sunt ignorate. Şi mă refer la cele mai elementare probleme ale vieţii. Anume, la cele economice. De altfel, ignoranţa şi nepriceperea sunt cauzele sărăciei. Şi, uneori, cinismul politic. Pe de altă parte, se ştie de multă vreme că foamea şi frica sunt mijloace pentru a ajunge la putere şi a te menţine acolo multă vreme. Apoi, populaţiile înfometate dau lucrători ieftini. Este exact ce s-a întâmplat în timpul pandemiei de Covid-19 cu românii plecaţi la muncă în unele ţări vest-europene pe salarii de nimic. În unele vechi scrieri egiptene se spune că foamea va speria lumea, iar ciuma o va stăpâni. 

Aşadar, prin ce se caracterizează criza provocată de noul virus în afară de consecinţe medicale? Prin faptul că fiecare întreprinzător economic doreşte să fie ajutat. Dar el nu vrea să fie pus pe picior de egalitate cu un alt întreprinzător. Nimeni nu vede interesul general, ci doar pe cel individual. Or, pentru a vedea un astfel de interes este nevoie să înţelegem şi mai bine ce înseamnă o singură bucată de pâine aruncată, dacă este înmulţită cu douăzeci de milioane de fiinţe omeneşti înfometate. Dar pentru asta e musai să ne gândim în primul rând la cel care produce hrană şi care nu trebuie să se oprească din treabă niciodată, indiferent dacă e război, criză sau pandemie. Asta înseamnă să fii cu adevărat precaut. Dar vom învăţa noi acum acest adevăr? Nu! Şi totuşi, am învăţat ceva. Am învăţat să-i lăsăm pe străini, în plină pandemie de Covid-19, să ne exploateze nestingheriţi materialul brut al pământului străbun, ceea ce, din cauza spiritului de speculă şi a banului, vom fi nevoiţi să facem faţă şi la alte probleme nu numai la cea privind coronavirusul. Inundaţiile care au copleşit unele localităţi ale ţării şi au provocat pierderi de vieţi omeneşti nu sunt decât o consecinţă a nepăsării noastre. S-au cheltuit peste 20 miliarde euro în doar câteva luni, fără să ştie cineva pe ce. 

Pe de altă parte, cu fiecare criză sau pandemie sanitară, se nasc proşti noi. Şi prostiţi sunt azi cei care au încă afacerile închise. Este vorba de o politică a cărei strategie de ajutorare vine mereu prea târziu pentru afacerea falimentară. Căci tocmai falimentarea ei aduce foloase celor de la putere. Plutocraţia statului nu agreează plutocraţia societăţii. Nu întâmplător statul are cele mai rentabile firme. Însă acești guvernanți nu știu că a comite greşeli din care să învăţăm ceva e mai folositor decât să rămânem inactivi din precauție. Sunt multe exemple în istoria noastră când politicienii nu au respectat această lege a vieţii. Nemulţumirea oamenilor va fi tot atât de greu de stăpânit ca şi mulţumirea lor. Iată pentru ce politica ar trebui să se transforme în conştiinţă de sine, avariţia în economie, invidia în îndemn, furia în entuziasm. Dar cât de îndepărtate social sunt toate acestea, ele fiind însă prezente numai în sufletele noastre! O situație ce demonstrează că trăim într-o societate anormală din punct de vedere logic şi chiar psihologic, în care guvernanții sunt precauți fața de interesele lor, iar oamenii de rând sunt prostiți în ceea ce privește pâinea lor de zi cu zi.    

Distribuie pe Facebook