Aveam un vecin. În vârstă de 40 de ani, mai mult mic de statură, cu trăsături feminine şi o claie de păr pe cap. Conflictual din fire şi cu un precoce viciu al alcoolului, mi-era totuşi simpatic.
Nu îl văzusem de aproape doi ani, când m-am trezit cu el la policlinică, intrând peste rând. Cu o burtă imensă, mergea greoi, ajutat de un baston. Era evident că avea o ciroză hepatică cu ascită abundentă, probabil refractară, sigur de etiologie alcoolică. După un examen complet, l-am trimis la „Urgenţe”, după un telefon, la un coleg prieten, cu rugămintea de a-i face o paracenteză evacuatorie de necesitate. Se sufoca pur şi simplu: ascita bloca excursia diafragmului în jos în inspir. Timp de şase-opt zile i s-au făcut evacuări de lichid, vreme în care eu am luat legătura cu Clinica de Gastroenterologie Fundeni – Serviciul care selecţiona cazuistica pentru transplant hepatic. Am obţinut programarea peste aproape treizeci de zile, vreme în care a fost internat şi tratat cu tot ce se putea la Secţia Gastroenterologie Piteşti (unde a avut trei internări). După expirarea termenului, a fost evaluat succint în regim „spitalizare de zi” la Clinica Fundeni, i s-a dat un tratament identic cu cel pe care îl efectuase la Piteşti şi nu i s-a promis nimic.
Singurul tratament eficient în ciroza alcoolică decompensată cu ascită refractară este acela de transplant hepatic. Propusesem drept donator un frate al său, un tânăr deosebit de generos şi educat, iar condiţia era să aşteptăm cel puţin trei-patru luni, cu o abstinenţă totală şi controlată de alcool din partea bolnavului. Dar la Clinica Fundeni nu s-a ajuns la o înţelegere şi nu i s-au efectuat testele de compatibilitate fratelui său.
La a patra internare în regim de urgenţă în Secţia de Gastroenterologie Piteşti, s-a produs, din nefericire, ceea ce se putea întâmpla oricând, o hemoragie digestivă superioară masivă, finalizată cu decesul bolnavului.
Vinovat cu siguranţă, robul viciului şi al obiceiului perdant al românului de a se adresa prea târziu medicului, tânărul meu vecin poate că ar fi meritat mai mult la evaluarea de la Clinica Fundeni. Păcat, am reuşit să intrăm în Europa, ieşind din rândul lumii.
Autor: Dr. Tiberiu Stănescu
