Aflu în fiecare zi de la pacienții mei lucruri ce meritau să le comentez săptămânal în acest colț de pagină, de-a lungul ultimului sfert de secol. Am spus-o de multe ori: dintre cei care mă caută spre a fi consultați, cei mai dragi, mai sinceri și mai nevorbiți sunt bătrânii din mediul rural. Uneori, văzând că ai disponibilitatea de a sta la taclale cu ei, devin suspicioși, iar în gând probabil că se întreabă: oare ce-o fi vrând doctorul ăsta de la mine? De cele mai multe ori îi rog să-mi spună cum mai este viața prin satul lor după împușcarea lui Nea Nicu, ce animale au prin curte și cum le cheamă, dacă privata este tot în fundul grădinii, cum sunt primarul, șeful de post și medicul de la dispensar, dacă le-au fost mărite pensiile lor amărâte de foști ceapiști, dacă le-au plecat copiii la muncă în lumea largă sau dacă dau iama în păsările lor vulpile și dihorii.
Cu ani în urmă, un octogenar încă în putere mi-a spus că are în ogradă trei câini ciobănești: Antonescu, Maniu și Averescu. O mamaie își botezase „văcuța” Suielen, alta era necăjită că are niște curci care nu se lasă călcate de curcan pentru că nu sunt „curve” precum găinile care cedează imediat când vine spre ele un cocoș „iubăreț”. Despre ciocârlie am aflat că este singura pasăre ce cântă în timpul zborului, iar copiii de la țară o pot prinde punând pe câmp o oglindă spre care privește uimită și nu mai scapă din mâna lor. Sau că în pădure gaița denunță unde pândește vulpea și își anunță suratele, iar în perioada de clocire iese în calea ereților și îi hărțuiește ținându-i la distanță de cuibul ei. Singurele păsări care nu pot fi păcălite de cucul ce-și depune ouăle în cuiburile lor sunt prepelița și potârnichea. Ca atare, le mănâncă imediat. Cuculița nu cântă niciodată, dar vine și-și hrănește progeniturile în lipsa părinților adoptivi.
Deși se crede că vulpea nu se împerechează cu un câine, un țăran mi-a spus că într-o noapte senină de vară, la el în curte, a văzut cum una „se coțăia” cu Grivei. Dar așa ceva n-ați mai pomenit. O doamnă în vârstă de 74 de ani care locuiește în oraș își petrece vara la țară unde are o casă foarte aproape de pădure. Recent, când era pe prispă la o cafea, sub fața de masă a văzut un „bot de animal”, doi ochi și o coadă mare ridicată în sus. O vulpe jigărită s-a frecat de gleznele ei, iar în câteva zile i-au apărut leziuni de râie (scabie).
Un Comentariu
ilonca
Superb, haios, real, citesc cu placere, in cateva randuri surprinsa esenta, viata la tara prin gura batranilor uitati, ai satului argesean..din pacate, mai toti, astia tineri nu mai vad in jurul lor, nu mai au sensibilitatea sau umorul de a surprinde lucruri, de ex curca virtuoasa sau gaina „curva”….
Multumesc!