De la jumătatea lunii decembrie a anului trecut, Cristina Ana Ilie activează ca medic infecționist în cadrul Spitalului Județean de Urgență Pitești. În vârstă de 31 de ani, doctorița și-a început cariera în medicina de urgență la Spitalul Floreasca. De când a pășit pe acest drum, ea asalvat în echipă sute de vieți.
Se numără printre eroinele în combinezoane albe care lucrează, de câteva luni bune, în secția de Boli Infecțioase a Spitalului Județean. Echipată ca un cosmonaut, doctoriței care a devenit argeșeancă în urma căsătoriei i se văd doar ochii atunci când își exercită meseria în sectorul Covid.
Cristina Ana Ilie: „Anul 2020 a avut o încărcătură emoţională extrem de puternică. A fost anul în care m-am căsătorit, dar și anul în care m-am angajat. La o săptămână după semnarea contractului, am fost detașată la secția de Boli Infecțioase, în sectorul Covid. Așa… botez mai rar, dar iubesc ceea ce fac. Colectivul contează enorm. Ca la Floreasca, şi aici, la Spitalul Județean de Urgență Pitești, am descoperit oameni minunați, care m-au acceptat ca fiind din familie. Doamna doctor Constantin, coordonatorul echipei, ne face să ne simțim ca acasă. Mai mult, ne transmite dorința de implicare, devotament, responsabilitate, asumarea deciziilor, care, cred, compun cea mai bună rețetă în combaterea pandemiei. Evident, este extrem de important să respectăm normele de protecție. Noi, cadrele medicale, ne străduim să le acordăm o și mai mare atenție paciențior, care prezintă, în multe din cazuri, și alte patologii. Astfel, orice viață salvată devine o victorie. Îmi e greu să descriu ce sentimente mă încearcă în momentele în care un pacient nu mai e dependent de oxigen, când acesta se externează”.
Medicina de urgență este una dintre cele mai solicitante ramuri ale nobilei profesii, experiență din care tânăra doctoriță a avut enorm de învățat.
Cristina Ana Ilie: <<La Floreasca era furnicar de cadre medicale. Ne atingeam, dar niciodată nu ne împiedicam unul de celălalt. Știam clar: dacă medicul urgentist greșea, medicul specialist nu mai avea ce consulta. Erau și zile mai liniștite, dar și zile cu zeci de victime ale accidentelor rutiere sau tentative de suicid. La un moment dat, am vrut să renunț. A fost doar un gând, care a trecut repede… Urgențele sunt imprevizivile. Se mai și moare. Acum pacientul este bine, după câteva momente intră în stop, în ciuda tuturor eforturilor. Nimeni nu este Dumnezeu. Doar EL are ultimul cuvânt! În Urgență nu ai timp să numeri câți pacienți ai într-o gardă. Important este să salvezi. Atât. Totul se face în echipă. Nu poți spune „eu l-am readus la viață”. Este munca tuturor. În Urgență lucrurile merg bine dacă există echipamente şi dotări și dacă personalul funcționează ca un puzzle. Nu e loc de orgolii, mândrie, supărare. Nu există „eu am fost mai bun”. Fără infirmiere, fără asistente, fără o echipă de medici care să se completeze în cazurile critice, nu există întreg și nici rezultatele scontate >>.
