Perioada dinaintea Naşterii Domnului Iisus Hristos este una cu totul specială pentru dreptcredincioşi. Cei mici se bucură. Maturii la fel. Bucurie şi pe chipul vârstnicilor; ei mai urcă încă o treaptă pe scara mântuirii prin postul cu care se vor fi învrednicit. Un post al bucuriei, după cum a demonstrat întâiul ierarh al Argeşului şi Muscelului, ÎPS Calinic Argeşeanul în studioul postului TV „Antena 3” Piteşti. Cei doi realizatori, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, directorul cotidianului „Argeşul”, s-au împărtăşit laolaltă cu cei care au urmărit emisiunea „Subiect de presă”, vineri la ora 15, din revărsarea de înţelepciune a arhiereului, care a binecuvântat cu această ocazie şi noul sediul al televiziunii din strada Fraţii Goleşti.
Iisus, model de modestie
Vă reamintim că „Antena 3” Piteşti funcţionează de la 1 decembrie într-un nou sediu. Iar în buna tradiţie a celor care se mută în casă nouă, prezenţa şi binecuvântarea unui slujitor al sfintelor altare este aşteptată oriunde cu drag. Aşa a fost primit şi arhiepiscopul de gazdele sale, bucuroase de oaspeţi. Chiar din debutul emisiunii, ÎPS Calinic Argeşeanul s-a referit la spaţiul în care se află pentru prima dată: „E superb aici, trebuie să vă bucuraţi pentru că sunteţi într-un fel de Bethleem! Iisus nu s-a născut în staul? Mai modest, natural, în mod normal, cum era starea de atunci. La fel şi aici, să ne bucurăm de noul sediu, care este îmbietor şi intim. Şi eu mă bucur de natură, de cosmos, de bolta cerească, de toată măreţia, în sfârşit, dar în cele din urmă îmi place cotlonul, ştiţi?! Omul se retrage într-ale sale, în colţul său, omul se mulţumeşte cu foarte puţin, aşa cum s-a mulţumit şi Iisus cu ieslea din Bethleem, care înseamnă Casa Pâinii”. Păstorul de sufletele, cărturar şi sfătuitor iscusit, nu a uitat nici de onomastica moderatoarei, jurnalista Cristina Munteanu: „Vine ziua dumneavoastră, peste puţin timp este Crăciunul, Cristos… Cristina, şi ce stare mai plăcută poate avea omul? Să vă bucuraţi de locul acesta, de tot ce v-a dăruit Dumnezeu, pe care îl rog să vă binecuvânteze alături de toţi colegii truditori!”
Om nou de patru ori pe an
„Avem o cale de dus, de parcurs prin postul acesta care se numeşte al bucuriei, de ce? Care este semnificaţia postului bucuriei?”, a întrebat Cristina Munteanu, trecând peste emoţiile cuvântului rostit de ierarh la început. Înaltul oaspete a răspuns pe înţelesul tuturor: „Postul este un fenomen, pentru că el se adresează atât fiinţei umane, cât şi fiinţei sufleteşti. În ce sens? Când vine vorba despre post şi postire, dintr-o dată în mintea mea apar toţi postitorii, mii, sute de mii, milioane de oameni din toate timpurile! Printr-un exerciţiu de imaginaţie. Or, aceasta este o lucrare formidabilă de a-ţi strânge firea, de a pune ordine în fire, dar nu de a gâtui firea neapărat, pentru că atunci când nu alimentezi rezervorul, maşina dă rateuri şi nu merge. Postul este bucuria raţiunii, a minţii în primul rând, pentru că trebuie să îţi pregăteşti mintea, gândirea, pentru a merge pe cărarea strămtorării, a ajustării. O pui în alţi parametri. Devii om nou de patru ori pe an şi de fiecare dată când posteşti. Este o treabă de sensibilitate, de gândire şi de raţiune. Nu doar cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care este de la Dumnezeu! Nu trebuie postit haotic, nu trebuie făcute excese. Şi mai ales să-i folosească unui om, unui semen, cuiva. O abstinenţă de acest fel pentru cineva bolnav! Dacă este bolnav cineva din casă, spre exemplu. Atunci ai altă bucurie a postului; când faci o postire pentru mama, pentru tata, pentru vecinul, dar şi mai bine, postiţi pentru vrăjmaşi! Dacă postesc pentru vrăjmaşul cutare, să-l vindece Dumnezeu, pentru că este la operaţie; înseamnă că nu este bucurie mai mare şi post mai binecuvântat!”
Târguiala cu Dumnezeu
Mihai Golescu aduce în discuţie întemeierea Bisericii pe morală: „E un păcat că stau cu Dumnezeu de vorbă, că am îndoielile mele şi că spun: Doamne, Te caut, ajută-mă să te găsesc!?” Ierarhul răspunde printr-o povestioară: „Un copil i-a spus dimineaţă mamei lui că merge să se întâlnească cu Dumnezeu. Şi-a luat ghiozdanul şi a plecat, promiţând mamei că se va întoarce seara. Băieţandrul a mers o bucată de drum şi, după un timp, s-a oprit pe o bancă pentru a-şi mânca pacheţelul. Însă alături a văzut o bătrână care îl privea, înfometată, săraca. Atunci copilul i-a oferit hrana lui, iar femeia a mâncat. Era între cei doi o comuniune extraordinară, dumnezeiască! Seara, bătrâna s-a întors la azil, iar ceilalţi au văzut-o bucuroasă, fericită. Au întrebat-o ce i s-a întâmplat şi ea le-a spus tuturor: „M-am întâlnit cu Dumnezeu!” Curioşi ei au vrut să afle: cum e Dumnezeu? Iar ea le-a spus: „Păi, nu e chiar aşa cum am crezut eu, e mult mai tânăr!” O altă întrebare provocatoare din partea d-lui Mihai Golescu: „Cine posteşte o face ca pe o împlinire sufletească sau pentru a primi ceva, o răsplată aici pe pământ sau în ceruri?” Ierarhul a fost ferm: „Cine posteşte cu gândul de a primi ceva în schimb îşi face iluzii, că nu va primi nimic! Să posteşti, dar fără un scop, un interes! Postul trebuie făcut din dragoste. La Dumnezeu nu merge cu calcule lumeşti! Fac eu calcule cu Dumnezeu, postesc un pic, zic „Tatăl nostru” de 1.000 de ori, fac 30 de mătănii, mai zic „Împărate ceresc” de 100 de ori… Asta e o matematică seacă, încep eu să calculez cu ştiinţele exacte aşa probleme de înaltă simţire şi duhovnicie…”
Care e mai bun, postul sau dieta?
Directorul Mihai Golescu sesizează că Occidentul pare să aibă o ideologie modernă, pe care doreşte să o impună: „Mă îndeamnă să mă duc la psiholog, nu la preot, să mărturisesc gândurile şi trăirile mele, iar postul a fost înlocuit cu dieta! Postind sau ţinând dietă înseamnă că vreau să îmi hrănesc echilibrat organismul. Nu cumva religia a preluat din realitate modul în care să mă hrănesc sau invers?” Întâiul păstor al argeşenilor şi muscelenilor a explicat: „Între dietă şi post nu poate fi pus semnul egal decât într-un sens, anume efortul de a te abţine. Este un exerciţiu foarte important. Un sacrificiu pe care îl duci mai uşor atunci când îţi pui nădejdea în Dumnezeu şi îl iei pe Dumnezeu de argument! Decât singur, nu mănânc, îmi chiorăie maţele, ba aş dori să mănânc, aşa cum suntem toţi. Domnule, să o spunem pe-a dreaptă, numai când eşti mort nu doreşti să mănânci! Femeile sunt de lăudat, pentru că ele ţin la silueta lor şi pentru uşurinţa lucrului lor, a muncii, a vieţii lor, a mişcării, a bolilor! Eu le laud pe femei; eu nu aş putea să fac abstinenţă cum fac femeile! Noi tindem la modele. Am aflat cum a postit Iisus! Mai târziu am auzit cum a postit Sf. Calinic. A postit atât de categoric şi de mult, încât m-am şi speriat! Am încercat şi eu. Şi nu beam apă! Nu am ascultat de duhovnic şi nu beam apă, drept urmare, am făcut o piatră mare la rinichi şi am fost operat. Să nu facă nimeni asta, să postească de apă vreodată, niciodată! Să beţi apă cât mai multă! Femeile fac efort pentru dietă, dar ajung în grădina postului atunci când cer ajutorul lui Dumnezeu, pentru că şi pentru dietă trebuie ajutorul lui Dumnezeu, altfel, ţinând dietă, se pot îmbolnăvi! Dar dacă o puneţi în seama lui Hristos şi a Maicii Domnului, aţi rezolvat problema!” Cristina Munteanu a concluzionat: „Dieta este pentru trup, postul este pentru suflet!”
Când tăiem porcul?
Românii asociază sărbătoarea Naşterii Domnului cu tăierea porcului. Cu toate curentele moderne care au venit peste ţara noastră din afara ei, în plină era a tehnologiei şi a digitalizării mondiale, românii nu renunţă la ceea ce ştiu de demult: că sărbătorile de iarnă nu pot fi petrecute fără apetisantul animal din bătătură, purcelul. Se cade să fie sacrificaţi porcii de Crăciun? S-au interesat cei doi jurnalişti. ÎPS Calinic consideră că între Crăciun şi Anul Nou s-ar cuveni să fie tăiaţi porcii. Dar admite că este greu de modificat obiceiul strămoşesc de a fi tăiate animalele în ziua de Sfântul Ignatie: „Chiar şi cei care nu taie porcul de Crăciun tot pun pe masă, în ziua de sărbătoare, ceva dintr-ale purcelului. Românaşii noştri nu tăiau porcul doar de Crăciun, ci şi primăvara şi toamna, când puteau, în timp. Înţelepţi, au pus slănina şi carnea şi cârnaţii, au făcut garniţa şi au pus la conservat această bunătate a lui Dumnezeu, că oamenii când primesc oaspeţi, când au lucrări agricole, la coasă sau altele, nu se duc să taie porcul atunci, ci îl au pus la conservat, iau un ou, un pic de mămăliguţă şi au rezolvat problema!”
Covidul îşi caută casă
Arhiereul a fost rugat să adreseze un mesaj telespectatorilor, un cuvânt de folos duhovnicesc în ultima parte a postului, cu câteva zile înainte de Naşterea lui Iisus. ÎPS Calinic îndeamnă la rugăciune în spaţiul sacru al lăcaşurilor de cult: „Dacă este sănătatea şi bunăvoinţă şi dragoste, tare e bună rugăciunea bisericii. Să ne bucurăm la biserică, să facem rugăciuni de iertare, să ne spovedim, să mărturisim sincer păcatele, greşelile noastre, să obţinem iertarea de la Dumnezeu, să primim dezlegare şi vom avea pacea inimii, a sufletului! Să fim în comuniune şi cu îngerii, şi cu Dumnezeu şi aşa va fi şi pacea cu oamenii. E foarte importantă pacea între noi. Pacea lui Hristos este efectivă şi lucrativă dacă ea se răsfrânge şi se întrupează în casa şi în familia noastră. Este extraordinar să ai bucuria păcii! Să fim sănătoşi! Faci şi pace, şi posteşti, faci de toate dacă eşti sănătos. Să ne izbăvească Dumnezeu de boli şi de virsul ăsta, Covid, care nu îşi mai găseşte locul şi umblă aşa, îşi caută casă! Să ne apere Dumnezeu de boli, de năvălirea altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foamete! Să ne tratăm cu iubire, unii cu alţii! Dacă nu avem iubire, atunci să avem milă şi bunătate cu carul, pentru că ele sunt expresia iubirii!”
