Advertisement
Cât sunt printre noi, guvernanţii îi lasă să moară: bătrâni, veterani, generali, scriitori, ziarişti, oameni simpli, care au dus România în spate; chinuiţi ai sorţii şi oropsiţi ai Justiţiei!… Într-o zi vine moartea şi-i bagă în seamă. Atunci ne aducem şi noi aminte ce făpturi deosebite trăiau printre noi! Apoi, cioclii de la preşedinţie vorbesc presei despre „merite excepţionale”, se trag salve de tun şi se întocmesc parăzi militare! Nu era mai bine când treceau pe lângă noi să ne dăm la o parte şi să le mulţumim astfel că există? Era mai omenesc şi… mai ieftin…
Gheorghe FRANGULEA
Advertisement
Un Comentariu
Puiu
Niciun pic de respect pentru bătrânii care au dus România în spate, care au asigurat „osânza” din care trăim şi astăzi, care i-au făcut pe unii cu averi fabuloase. Faptele lor eroice ar trebui să ne facă să ne dăm la o parte, pentru că acum ei sunt mai mult statici şi sunt chiar împinşi, daţi la o parte pentru că au devenit incomozi. Am auzit guvernanţi care-şi doreau ca bătrânii să părăseacă sistemul. Marele Păunescu făcea apel la divinitate să-i cheme înapoi „că şi aşa au dus-o prost, plini de boli şi suferinţi”. Unitatea de măsură va fi aceeaşi, dar valoarea măsuraţilor va fi diferită!?