Îmi telefonează cu oarecare sfială, dar și spaimă. Îl macină o întrebare și vrea să mi-o arunce și mie în brațe, că poate știu mai bine ce să fac cu ea. Că eu sunt de la gazetă, iar ziarul poate da mai bine alarma decât o face el. El, inginerul, el domesticul, el poetul, el columbofilul ș.a.m.d.
Despre ce e vorba și dacă merită scris despre asta? Poate că merită, fiindcă la urma urmei ar trebui să facem tot ce putem când e vorba de protecția vieții noastre. L.I., pasionat crescător de porumbei voiajori, a băgat de seamă, într-o dimineață, că unul dintre porumbeii lui gogește. Nu cunoașteți termenul? E bolnav adică, zace, n-are chef de viață. Normal, a început să caute cauza suferinței. A refăcut mental operațiile cotidiene și și-a adus aminte că le-a dat porumbeilor să mănânce salată. Salată d-aia verde și bună, cumpărată de la magazin și recomandată ca fiind binevenită nu doar în hrana omului, ci și a animalelor. Care pot fi și păsări, și porumbei, și găini etc.
Sigur, ideea asta nu i-a venit dintr-o dată în minte, ci după ce a văzut gâneațul verde și după ce a fost la medicul veterinar. Care a consultat pasărea și i-a spus că este intoxicată cu pesticide. De unde pesticide? Crede că din salata cu care și-a hrănit porumbeii, sperând că face o treabă bună. Dar n-a fost deloc bună, căci, iată, și-a intoxicat unul dintre porumbei. Și văzând asta, se alarmează, că salată a mâncat și familia sa – salată mâncăm cu toții curent, că este hrănitoare și sănătoasă, cum suntem îndemnați de nutriționiști! – și deci poate fi și ea otrăvită. Și e posibil ca din lotul din care el a cumpărat să se fi aprovizionat și alții. Ca om social-responsabil, crede că este bine să dea alarma prin ziar și să avertizeze lumea.
Că azi ne pasc o serie de pericole, de la criza de energie și până la încălzirea globală – ca să nu mai vorbim de Omicron – dar puțini luăm în seamă că ne putem otrăvi punând pe masă o porție de fructe, legume într-un conveier verde, cum au pretenția să primească „riteilerii”, când încheie contracte cu producătorii. Care producători, când e vorba de români de-ai noștri, nu pot asigura vânzătorul că-i dau marfă tot timpul anului, ci doar în sezon. Motiv pentru care marfa lui nu ajunge la raft, fiind refuzat de patronul supermarketului, care se aprovizionează de la producătorii de afară. Inclusiv cu salata buclucașă, crescută așa frumoasă și dolofană cu la fel de buclucașele pesticide. Care și ele sunt admise în tehnologia creșterii legumelor și fructelor, dar doar în doze standard.
Dar dacă standardul este depășit, intenționat sau din greșeală, riscăm să ne otrăvim. Statistica făcută de OMS arată că, în țările în curs de dezvoltare, anual se produc peste trei milioane de otrăviri. Substanța DDT, care îndepărtează dăunătorii de plante, a fost scoasă definitiv din uz. Este interzisă folosirea ei, ca și a altor presticide dăunătoare, odată integrate culturilor agricole, dacă reziduurile depășesc cota de 20%. E bine de luat aminte! Și, dacă tot vorbim de dragii de porumbei pe care-i admirăm în Piața „Milea”, unde se hârjonesc copiii noștri, ar fi interesant de știut cum reușesc porumbeii voiajori să se întoarcă exact de unde au plecat? Unul dintre ei, de pildă, citesc că a supraviețuit unei călătorii extraordinare de aproximativ 13.000 km.
De regulă, ei zboară cu o viteză de circa 110 km/h. Ei bine, cu orientarea, deși am citit mai mult, tot nu mi-e clar dacă au capacitatea de a face asta grație memoriei, orientându-se după poziția soarelui sau apelând la ultrasunete. De studiat în continuare.
Cert este că trebuie să fim atenți când mâncăm salată, și struguri, și mere etc., dacă nu vrem s-o pățim! Că nu ne puneam problema asta când, prin fața casei, se plimbau altădată oltenașii noștri, cu coșurile pline pe cobiliță, și strigau: ”ardeiașu, ia ardeiașu!”. Iar moldovenii dădeau fuga să stingă focul. Că, de, arde Iașul. Azi, focul din legume și fructe nu mai este o glumă, ci otravă de-a dreptul. Să avem grijă, să n-o pățim ca porumbelul poetului. Care porumbel, după trei zile, nemafiind hrănit cu salată, și-a revenit.
