Nu mi se întâmplă des să-mi „pierd nopţile” pe Champs Elysee. Unde de fapt nu e noapte niciodată. Parizienii sau turiştii ies de la bar sau de la restaurant în miez de noapte şi adesea şampania umple până dimineaţa paharele celor care dansează în mijlocul străzii. Fiecare are ceva de sărbătorit şi nu e loc mai prestigios decât… „la plus belle avenue du monde”. Luni seara am ieşit târziu de la biserica română ortodoxă din cartierul latin. Mă dusesem acolo ca să mă mai conversez cu cei de sus. Eu cred în ei, ei în mine mai puţin. Cu două zile înainte am fost acolo pentru a asista la căsătoria Andreei cu Lionel. Ea e fata mea prin alianţă, e foarte aproape de inima mea şi este un fenomenal exemplu de reuşită din toate punctele de vedere. Cel mai important este, desigur, că m-a cucerit pe mine. Nu-i lucru uşor. Ieşind de la biserică, m-am dus la o terasă pe Champs Elysee. Mereu când fac aşa ceva, am fascinaţia de a privi trecătorii care vin din toate colţurile lumii (de fapt, lumea nu are niciun colţ). Toate tipurile şi culorile, toate veşmintele şi coafurile, machiajele şi… automobilele defilează. Spectacol permanent. De data aceasta am văzut pentru prima dată în viaţa mea – mi se întâmplă foarte rar aşa ceva – zeci de maşini de poliţie care blocau circulaţia. O mobilizare nocturnă care le-a permis să-şi exprime nemulţumirea, zece zile după ce la Viry-Chatillon au fost atacaţi de negustorii de droguri. În ţinută civilă, poliţiştii au circulat cu vehicule fără marcaje şi cu cele oficiale ale prefecturii, cu girofarurile aprinse începând de la Arcul de Triumf.
În cele din urmă, pe la ora unu noaptea, au decis să plece. Le-au explicat ziariştilor că sunt sătui de agresivitatea pe care o manifestă borfaşii la adresa lor. Manifestaţia a plecat de la un spital unde este internat în stare gravă un agent pe care l-a ars foarte grav un cocktail Molotov aruncat de un traficant.
Poliţiştii se plâng de o lipsă de mijloace şi de mai multe ori prefectura le-a spus să-şi cumpere singuri echipament dacă au nevoie.
Ceea ce ne duce la definirea criminalilor din care avem din ce în ce mai mulţi. E mult mai uşor să trăiască din furt, trafic de droguri şi proxenetism decât să muncească. Unul dintre ei mi-a spus că „numai proştii muncesc, domnu Alexe”. Ce credeţi?
Alex HOROVEANU
