În euforia începerii competiţiei continentale de fotbal, EURO 2020, poate nu s-a punctat suficient implicarea nocivă a politicului în cel mai popular sport. Subiectul este de actualitate.
Înainte de decembrie ’89, cea mai urâtă implicare a politicului, sau, mai bine zis, a puterii discreţionare a unui om a fost atunci când Valentin Ceauşescu (altfel, un apreciat cunoscător al fotbalului) a retras echipa Steaua de pe teren în acel meci cu Dinamo, din 1988.
În acest moment, face valuri mişcarea B.L.M. – „Black Lives Mather” („Vieţile Negrilor Contează”). Ea este veche, din 2013, dar s-a reactivat vulcanic după moartea lui George Floyd în circumstanţele ştiute. Ea se declară pentru apărarea drepturilor omului, idee care – veţi fi de acord – nu suportă contestaţie. Contestările vin însă din constrângerile pe care mişcarea le-a declanşat în lumea sportului. Mai precis, cine nu pune un picior în pământ este socotit rasist, ceea ce contrazice chiar libertatea de acţiune, diversitatea gesturilor (mai „teatrale” sau, dimpotrivă, discrete, dar cu acelaşi impact) ale fiecăruia.
Este deja de notorietate incidentul de la meciul PSG – Istanbul Başakşehir, în urma căruia UEFA a acţionat greşit, încălcându-şi propriul regulament (părăsirea terenului înseamnă automat pierderea meciului!) şi făcându-l vinovat pe un arbitru român (dovedit a fi nevinovat!). Asta apropo de aşa-numita segregare rasială şi de… „B.L.M.”.
Tot doi români sunt stigmatizaţi acum pe nedrept pentru că au ales să nu îngenuncheze (în timp ce ceilalţi din naţionala României au făcut-o).
Stanciu a motivat că nu este de acord că, fără probe, în urma meciului Rangers – Slavia Praga, un coleg de-al său a fost pedepsit de UEFA cu 10 etape suspendare, numai pentru că cineva a afirmat că s-ar fi purtat antirasist.
Nedelcearu este şi mai tranşant. „Din punctul meu de vedere este mai degrabă ipocrit să credem că ne îndeplinim datoria împotriva rasismului doar prin simpla RESPECTARE A ORDINULUI DE A ÎNGHENUNCHEA”.
În SUA, locul de baştină al „B.L.M.”, reacţiile sunt şi mai tranşante. Aşa s-au născut mişcările „All Lives Matter” („Toate vieţile contează”) şi „Blue Lives Matter” („Vieţile albaştrilor – n.n., ale poliştiştilor – contează”).
UEFA a mai pierdut câteva puncte de credibilitate, intervenind în „afacerea tricorilor Ucrainei”, la sesizarea lui… Putin. Tricourile (este adevărat, controversate) cu harta Ucrainei având şi vechiul teritoriu al Crimeii şi cu textul „Glorie Ucrainei! Glorie eroilor noştri” fuseseră avizate de UEFA!
Acum, la sugestia lui Putin, cum că textul este… nazist (folosit, se zice, de unităţile armate ucrainene naţionaliste regulate şi neregulate, în al doilea război mondial), UEFA a cerut schimbarea echipamentului. Când predau aceste rânduri, nu cunosc reacţia ucrainenilor…
Nu pot încheia fără să amintesc aici şi reacţia premierului Viktor Orban. Acesta a declarat, apropo de îngenuncherea în numele drepturilor omului, că ungurii nu vor înghenunchea decât în aceste cazuri: în faţa patriei, a lui Dumnezeu şi la cererea în căsătorie, în faţa alesei!
Este clar că ingerinţa politicului în acest domeniu denaturează filosofia sportului, spiritul umanist universal al acestuia.
