Formarea guvernelor, în urma alegerilor, este peste tot la fel: partidul câștigător sau alianțele care îl depășesc procentual pe învingătorul de la urne negociază. Termenii diplomatici, cum este acesta, ascund mereu o realitate deloc academică. În fapt, se târguiesc pozițiile din Guvern, cele din Parlament (la Camere) și nu o dată, cum este şi acum, la noi, cu PNL şi USR-Plus, se produc coliziuni, neînțelegeri, chiar certuri încheiate cu compromisuri. A fost cazul alegerii postului de premier în principal.

Ca de fiecare dată, zvârcolirea partidelor pentru o poziție decidentă cât mai avantajoasă este văzută, jos, în România profundă, drept certuri „pentru os”. Până la urmă, așa și este! Ne aflăm, acum, realmente în fața unei șanse: Uniunea Europeană ne creditează cu o sumă importantă pentru dezvoltare, modernizare, pentru investiții care să rodească, în final, în nivelul de trai al populației. De aceea este important acum, mai mult ca altădată, ca premierul să aibă competența necesară; de aceea este important ca Parlamentul – numit adesea și al „rușinii” – să facă legile care să creeze cadrul nou al dezvoltării. Din păcate, târguielile de la Palatul Cotroceni au produs o impresie dezagreabilă la public. Un public care a înscris un anumit scor la urne și vede că votul său nu prea este luat în considerare. De aceea, în România s-au creat două tabere – „ei” și „noi” – ambele socotite drept politicianism, îndepărtate de adevăratele probleme ale României profunde pe care am evocat-o mai înainte.

S-a dezvoltat, de aceea, şi un dezinteres al maselor față de politică; aici trebuie căutată, în primul rând, explicația participării slabe la vot! Mai mult decât atât, politicianul este, astăzi, obiectul unei generalizări nedrepte: este numit „politicianist”, este membru al unui parlament care… nu are mâinile curate și, mai ales, este văzut ca un balast la bugetul țării. Mai merită să fii astăzi om politic, să-ți asumi responsabilitatea unei demnități publice? Răspunzând, am să mă repet și astăzi, și aduc în discuție, în Argeș, familia Brătienilor, „dinastia” ce şi-a pus definitiv pecetea pe dezvoltarea și modernizarea României.

Premieri (Ion C. Brătianu și Ionel Brătianu) sau miniștri, ei s-au dovedit a fi adevăraţi bărbați ai neamului, ca diriguitori și ai Partidului Național Liberal. Este un adevărat handicap, azi, pentru PNL, în fața acestei moșteniri! Când te gândești ce au însemnat ei, de la Unirea Principatelor, la Independență, la apărarea intereselor României la Congresul de la Paris, în urma Primului Război Mondial, tot ce a însemnat Brătianu în raport cu deciziile regale, ai în față o istorie exemplară, din care poți învăța. Merită, deci, în fața atâtor file de istorie strălucită, să faci politică? Întrebarea nu-i gratuită, pentru că nu o dată se constată că mari personalități ezită sau refuză tranșeele politice, de unde se trage orbește, rămânând în expectativă.

Mai ales este descurajat de abandonarea iresponsabilă a meritocrației. Eu găsesc încă o explicație tot în istoria pilduitoare a țării. În cazul nostru – al democrației originale, unde statul de drept este nesocotit și atribuțiile fiecărei verigi al acestuia sunt încălcate – nu mai există niciun Lascăr Catargiu care să-i spune răspicat „șefului”: „Aiasta nu se poate!” Cred că ne aflăm între… Platon și Orwell. Platon: „Una dintre pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi”. Orwell: „Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă. Este complice!”

Distribuie pe Facebook

Adrian Golescu

See Full Bio