Altădată animată şi plină de patimă, scena politică argeşeană şi-a modelat un alt chip. Asistăm de la o vreme mai mult la lupte intestine, în interiorul aceloraşi structuri, schimbul de idei fiind redus la minimum sau, în cel mai „fericit” caz, la replici cu ingrediente condimentate. Lupta pentru putere este cea care domină în prezent.
PSD, linişte aparentă
„Armata” social-democrată a călcat totul în picioare în Argeş la alegerile de anul trecut. Pe cele locale le-a „confiscat” fără drept de apel, câştigând Consiliul Judeţean şi 75 de primării din 102. Mai mult, s-a impus şi în fiefuri altădată liberale, cum ar fi Ştefăneşti şi Câmpulung Muscel. Pe 11 decembrie, în alegerile parlamentare, altă victorie zdrobitoare: trei mandate de parlamentari, din patru, şi şase mandate de deputaţi, din nouă, au revenit social-democraţilor. Fostele tabere – identificate fie geografic, fie în funcţie de anumite persoane – par să fi îngropat securea războiului şi să conlucreze excelent: nucleul Curtea de Argeş, grupat în jurul lui Mircea Drăghici, fieful lui Boţârcă din Topoloveni, gruparea lui Valeca şi Georgescu din Mioveni, armata lui Gentea de la Piteşti – toate par să fi îngropat securea războiului. Alegerile interne au constituit un bun prilej de a arăta ce înseamnă înţelepciunea politică. Acum, însă, PSD pare să fi amuţit. După un iureş de vizite ministeriale în Argeş (soldate, deocamdată, cu… nimic!), calmul s-a aşternut peste organizaţie. Valeca – ministru – stă mai mult pe la Bucureşti, iar Ion Georgescu, la Mioveni, pare mai degrabă preocupat de administraţie. În rest, parlamentarii tac, primarii sunt tot nemulţumiţi, iar zecile de proiecte pentru care Argeşul a primit promisiuni că vor fi realizate în mandatul Grindeanu bat încă pasul pe loc. Amintim aici fie şi numai autostrada Piteşti-Sibiu, dar şi proiectele Piteştiului cu promisiuni guvernamentale precum sala polivalentă, noul pod peste Argeş ori pasajul rutier de pe strada Lânăriei. Ce să mai spunem de primarii de la ţară care şi-au pus mari speranţe în sprijinul de la Guvern care, iată, întârzie? Plus că social-democraţii din Argeş se uită şi acum uluiţi cum parlamentarii şi unii dintre şefii de la centru îşi dau cu stângul în dreptul (a se vedea proiectul legii graţierii sau intenţia de plafonare a indemnizaţiilor pentru creşterea copilului). Aşadar, liniştea este doar aparentă. Să mai amintim de dosarele de corupţie sau de incompatibilitate care îi „pândesc” pe edili şi pe parlamentari ai PSD Argeş?
Miuţescu redivivus
Trecând la PNL, principalul partid de opoziţie, constatăm că, din contră, aici nu este deloc linişte. La centru, se vede cum luptele pentru şefie sfârtecă partidul. La nivel judeţean, nici acum nu au încetat acuzele interne după alegerile locale. Totuşi, un lucru este cert. Adrian Miuţescu, fost deputat, acum consilier judeţean, a reuşit să atragă de partea sa cei mai mulţi membri şi a câştigat un nou mandat de preşedinte al PNL Argeş după o pauză de câţiva ani în care se părea că i s-a încheiat cariera politică. Va putea el să facă mai mult decât senatorul Ion Popa la cârma organizaţiei? Va fi mai bun decât contracandidaţii săi de acum, respectiv deputatul Dan Bica, consilierul judeţean Olimpia Doru şi avocatul Radu Perianu (care, apropo, şi el a revenit la cârma PNL Piteşti după o pauză ce părea să marcheze ieşirea sa din scenă)? Vom vedea. Cert este că în PNL sunt acum două curente: unul al vechilor liberali şi unul al PDL-ului „absorbit”. Paradoxal, deşi PNL înseamnă „doi într-unul”, are la jumătate număr de membri (5.000) faţă de acum câţiva ani când nu se realizase fuziunea. Pe de altă parte, dacă ne referim strict la actul de opoziţie, PNL (încă) nu există. Sunt câteva voci – Adrian Miuţescu, Marius Postelnicescu, Dan Bica şi Narcis Sofianu, de exemplu – care se mai fac auzite, dar în rest… „bara-bara” cu PSD-ul de la care au diverse beneficii.
Ceilalţi…
Mai sunt partide în Argeş. Dar majoritatea abia subzistă. Doar ALDE mai mişcă în front, graţie faptului că este la guvernare naţională şi locală. Dar şi aici sunt probleme. În rest, a mai auzit cineva ceva de PMP-ul lui Cătălin Bulf? Mai ştie cineva ceva despre PNŢCD în afară de zbaterile fostului consilier local Gheorghe Dinescu? Mai crede cineva că PRM mai poate renaşte, chiar dacă o apropiată a defunctului Corneliu Vadim Tudor a ajuns la cârma organizaţiei din Argeş (fosta consilieră judeţeană Elena Pascu)? PND-ul fostului deputat de Argeş Mihai Deaconu mai are vreo şansă să fie luat în seamă? Nici PRU-ul argeşeanului Bogdan Diaconu, prieten la cataramă cu fugarul Sebastian Ghiţă, nu mai scoate capul.
Degeaba se chinuie şi Nichifor Bălan să reînvie UNPR Argeş: mortul de la groapă nu se mai întoarce. Cât despre formaţiuni precum Partidul Socialist Român care apar doar când sunt alegeri, ce să mai spunem?
Aşadar, linişte pe „frontul” politicii argeşene. Jocurile, deocamdată, le face doar PSD, dar nu ştim cât sunt în interesul cetăţenilor…
Claudiu DIŢA
