Argeşul pare mort din punct de vedere politic. Nu că PSD ar fi atât de puternic încât să nu îi pună cineva probleme, cât faptul că celelalte partide abia dacă respiră, fiind prea slabe. PSD se complace, aşadar, într-o stare de letargie generată de faptul că are controlul absolut în administraţie, iar politică nu mai face deloc. Parlamentarii sunt scumpi la vedere, folosesc doar Facebook-ul pentru a comunica, iar liderii locali şi judeţeni par mai mult preocupaţi de provocările administrative decât de problemele politice. La PNL, revenirea în prim-plan a lui Adrian Miuţescu a adus un suflu nou, dar situaţia filialei nu este nici pe departe pe roz: are aleşi puţini, iar liderii sunt aproape invizibili, căci nu comunică mai deloc. Tot pe internet s-au mutat şi ei. În rest, bugetari cu pretenţii liberale umflă rândurile subţiate ale PNL (în 10 ani, numărul liberalilor din Argeş, cu carnete de partid, s-a redus de la 12.000 la 5.000). Mai scoate capul PMP, partid care a înghiţit PP-DD şi UNPR fără voia argeşenilor care credeau în gogoşile lui Dan Diaconescu şi Gabriel Oprea. A înghiţit şi PAM-ul lui Mircea Andrei, dar parcă tot degeaba: în afară de Cătălin Bulf, nu prea se vede mişcare! În rest, e jale în politica argeşeană: Gheorghe Dinescu se zbate de unul singur la PNŢCD, Elena Pascu a preluat conducerea aproape defunctului PRM ca să tacă mai bine, iar USR – partid parlamentar, atenţie! – nici nu există în Argeş! Aşadar, politică la cota de avarie în judeţul numit roşu cu temei, după culoarea PSD care domină, dar care parcă îşi pierde pe zi ce trece culoarea din obraji…
Claudiu DIŢA
