„Azi se ceartă, mâine se pupă.” Aţi auzit asta de multe ori, atunci când a venit vorba despre mediul politic. E foarte adevărat. Politicienii sunt aceeaşi „specie”, indiferent de la ce partid provin (cu excepţiile de rigoare). Au ambiţii, interese personale şi de grup, visează la putere, la afaceri care să le asigure „neamul” în veac, la poziţii cheie de unde să facă „jocurile”. Nu vă miraţi, aşadar, de transferurile de pe la partide. Nu fiţi surprinşi de ruperea unor alianţe care păreau sudate pe vecie. Minunile nu ţin prea mult în politică, iar ultimul scandal, cel din ALDE, arată pe deplin acest lucru.

Cronologie… nefastă

Nu o să vă obosim cu date şi perioade. Este de ajuns să trecem în revistă marile „iubiri” şi „divorţuri” din politică ca să ne dăm seama că jocurile de putere sunt mai presus de vremuri. Ele ţin de moment, de interesul dintr-o anumită perioadă şi, de ce nu, de ce ni se mai dictează şi din cancelariile străine…

ALDE…

ALDE s-a format prin unirea PLR-ului lui Călin Popescu Tăriceanu cu PC-ul lui Daniel Constantin. Mutarea nu a fost pe placul tuturor, iar o parte dintre foştii conservatori a format PP-USL, un partid care însă nu mai „grăieşte” nimic, deşi se spune că în spate ar fi interesele lui Dan Voiculescu. Care Dan Voiculescu nu-l mai înghite deloc pe piteşteanul Daniel Constantin, fiindcă acesta a refuzat să facă un anumit joc în dosarul „ICA” pentru care D.V. face acum puşcărie. Toate bune şi frumoae, au trecut alegerile locale şi parlamentare, iar ALDE s-a văzut cu sacii în căruţă (cu consilieri locali şi judeţeni, cu parlamentari, cu miniştri…). Imediat cum s-a pus problema unei conduceri normale, nu bicefale ca acum, au început fricţiunile. Inclusiv în Argeş taberele PC şi PLR sunt mai degrabă pe poziţii de luptă decât de uniune. Scandalul din ALDE rămâne sub lupă, deoarece este interesant de văzut dacă se va găsi înţelepciunea necesară continuării proiectului sau dacă funcţiile temporare vor avea câştig de cauză şi partidul se va rupe.

PNL…

Când priviţi la actualul PNL, să aveţi mereu în minte faptul că formaţiunea politică s-a format tot prin fuziunea a două partide importante: PNL şi PDL. PDL s-a lăsat practic absorbit în PNL pentru „brandul” acestui partid, dar fuziunea nu s-a realizat niciodată cu adevărat la nivel de structură. Încă mai sunt contre puternice între cele două tabere, iar acuzele de genul „oamenii lui Băsescu au pus mâna pe PNL” sunt la ordinea zilei. În Argeş, de exemplu, „marele PNL” este acum cuprins de febra unor alegeri pentru şefia filialei, care au scos la iveală clar conflictul: fostul lider Adrian Miuţescu, acum consilier judeţean, a căpătat deja sprijinul primarilor liberali şi visează să reajungă la conducerea organizaţiei, în vreme ce deputatul Dănuţ Bica, cu filon de democrat-liberal, ar vrea şi el în fruntea filialei, dar încă nu găseşte sprijin. PDL şi PNL, aşadar, încă se caută, nici vorbă de unirea în fapt, în cuget şi simţiri…

PSD…

Lucrurile nu sunt roz nici la PSD. Dincolo de contestarea din partea străzii din cauza unor greşeli majore de decizie politică şi de comunicare (mai ales), PSD – care a câştigat alegerile categoric – încă mai gâfâie, deşi a impus unele măsuri de impact (majorarea salariului minim, eliminarea a 102 taxe, creşterea salariilor în administraţia publică, în învăţământ şi sănătate…). Ei bine, nici acest partid nu este scutit de scandaluri, cel dintre fostul lider Victor Ponta şi actualul lider Liviu Dragnea fiind notoriu. Se discută şi aici despre o eventuală plecare din PSD a lui Ponta (şi nu singur, ci cu mai mulţi aleşi după el). De asemenea, mai sunt şi unii, precum deputatul Cătălin Rădulescu, care o fac de oaie, cum se spune, cu declaraţii şocante despre tunuri de apă peste mulţimi de oameni şi mitraliere ţinute acasă în caz că e nevoie de ele… Poţi să creşti şi pensiile şi salariile deodată, că asemenea declaraţii toarnă plumb în picioarele principalului partid de guvernământ (care, că tot veni vorba, nu e singur la putere, ci cu ALDE, din care face parte şi PC, ce la un moment dat era la putere cu PD şi PNL…).

Alianţe moarte…

Să ne mai amintim şi de USL-ul care în 2012 zdrobea tot în Argeş şi în ţară. PSD, PC şi PNL făceau atunci, împreună, un Guvern despre care se spunea că va rupe norii, în condiţiile în care avea sprijinul a 70% din Parlament. Celelalte partide abia au supravieţuit tsunamiului USL, având noroc cu votul uninominal care a generat un număr record de aleşi. S-a întâmplat, oare, ceva bun în afară de scandaluri la ordinea zilei cu Traian Băsescu şi, în final, ruperea Uniunii din cauze încă nu pe deplin cunoscute? PSD şi-a asumat apoi guvernarea, PNL s-a dezis de liberalii europeni şi a aderat la Partidul Popular European, rupându-se în două (aşa s-a născut PLR-ul lui Tăriceanu). Şi pentru că tot vorbim despre doctrine, merită să menţionăm aici faptul că nu se ţine cont de ele. Uitaţi-vă în programul de guvernare al PSD să vedeţi câte măsuri de dreapta conţine acesta şi priviţi proiectul de program electoral al PNL care are destule măsuri de stânga! PSD a guvernat şi cu „duşmanul” PNL, dar şi cu „inamicii” de la PDL. Aşa cum PDL şi PNL au guvernat, de asemenea, împreună. Să nu uităm nici CDR-ul care ajungea în 1994 la putere şi îl propulsa pe Emil Constantinescu în funcţia de preşedinte al ţării. Aşadar, interesul poartă fesul. De moment. Pentru că măcar dacă interesul ar fi pentru viitor, pentru o strategie asumată, iar compromisul nu ar viza doar dezbateri de faţadă la televizor, am mai zice treacă de la noi. Sau, vorba străzii, avem de-a face cu… „aceeaşi mizerie”.

Claudiu DIŢA

Distribuie pe Facebook

Claudiu Diţa

See Full Bio