Ploile căzute în ultima perioadă în județul nostru sunt o binecuvântare pentru agricultori, dar şi pentru unii oamenii săraci care au (re)descoperit o bună oportunitate de a mai face rost de câţiva bănuţi. Iar la Ştefăneşti avem un caz concret!
IDEEA UNUI PENSIONAR
Se știe, umezeala solului duce la apariția melcilor. Iar unii semeni de-ai noștri mulțumesc cerului pentru acest „dar”. Ca și sezonul cald de anul trecut, la Ștefănești s-a deschis un centru de colectare a melcilor. Afacerea a pus-o pe picioare în urmă cu mulți ani, un fost salariat al Uzinei Dacia, acum aflat la pensie. Gheorghe Ciocănea deține o baracă de mari dimensiuni și aici așteaptă pe oricine dorește să aducă… melci.
Micul întreprinzător are lazi speciale in care ține micile vietăți. Anul trecut, din cauza secetei afacerea n-am mers foarte bine. Cantitatea de melci colectată a fost cumpărată de o firmă din Alba-Iulia. De acolo melcii au ajuns în industria farmaceutică dar o parte dintre ei și pe mesele italienilor care, se știe, sunt consumatori! Tot cu firma din Ardeal colaborează Gh. Ciocănea și de data aceasta.
IMAGINEA SĂRĂCIEI
Zilnic la baraca din Ștefănești poate fi găsit Gh. Ștoi, „mâna dreaptă” a patronului. Afacerea a repornit de doar două zile dar semnele sunt îmbucurătoare pentru cei doi „stăpâni ai melcilor” cum sunt supranumiți in zonă. Entuziasmat, Gh. Ștoi ne-a declarat: „În cele două zile am adunat deja o jumătate de tonă de melci! E nesperat de bine! Când ne apropiem de două tone, vine mașina de la Alba-Iulia…”
Totuși, de unde primește acest centru melcii? Ne explică mândru tot Gh. Ștoi: „Vin oameni din Ștefănești dar și din Pitești, a venit unul de la Poiana Lacului. E mare sărăcia și mai ales bătrânii și puradeii etniei rome vin cu plasa plină. Nu primim orice melc, doar pe cei mari, avem un fel de sită și astfel îi selectăm.” Există însă o diferență față de anul trecut. A sesizat-o și patronul. Au apărut multe femei tinere, unele chiar cu copiii în brațe. Nu sunt toate din comunitatea rromă. Aduc câteva plase pline cu melci și le joacă lacrimi în ochi când văd că nu toată „marfa” corespunde din punct de vedere al dimensiunilor. Oftează și se tânguie: „Hai, vă rog, primiți și melcii mai mici, tot i-am cărat până aici, trebuie să cumpăr lapte praf pentru copil…”
…Și pruncul din brațele femeii plânge, parcă pentru a întări cele spuse de mama lui.
„Din cauza coronavirusului au rămas multe femei fără loc de muncă. E și mai mare sărăcia. Noi venim in sprijinul lor și le ajutăm să câștige un ban cinstit…” concluzionează Gh. Ștoi. Realitatea e cruntă și omul are dreptate. Imaginea unei femei disperate care caută prin spatiile verzi melci, este cruda „radiografie” a sărăciei în care se zbat mulți.
Pentru un kilogram de melci pe care îl vinde la centrul din Ștefănești, un om primește doi lei și trei bani! Oare ce cantitate de melci trebuie să vândă o mamă pentru a-și satura copiii flămânzi?
