Primăria Piteşti are în intenţie să amenajeze noi parcuri după modelul „Lunca Argeşului”. Este foarte bună intenţia şi va fi şi mai bună decizia – bine fundamentată, având girul specialiştilor, al arhitecţilor peisagişti.
Păcat că nu mai există Gheorghe Pacea – Dumnezeu să-l odihnească! – un specialist de anvergură, care a lăsat ceva în urmă – o concepţie, o mentalitate, amenajări care-i poartă pecetea.
Ilarie Isac, directorul Institutului Pomicol Mărăcineni, părintele „Simfoniei Lalelelor” (calitate pe care, pe nedrept, ilegal, vor să i-o ia câţiva care erau „pe margine” atunci), şi Gheorghe Pacea, pe aceeaşi undă profesională, au „semănat” Simfonia mai întâi în jurul Teatrului „Al. Davila”. A fost încercarea, uvertura la ceea ce avea să urmeze decenii la rând: o manifestare perenă, adoptată de piteşteni, în heraldica municipiului, recunoscută ca una dintre manifestările cu caracter naţional.
S-a pierdut, pe parcurs, latura ştiinţifică – acel conclav al specialiştilor horticultori, cu preocupări de cercetare în domeniul floricol. Nu este uşor să strângi, la Piteşti, fie şi numai pentru o zi, floarea cercetării româneşti
într-un domeniu insuficient de preţuit, dacă ne gândim, prin comparaţie, fie şi la numai o ţară – Olanda – care a făcut din flori (nu numai lalele!) un brand naţional, un contributor important, prin exportul floricol, la venitul naţional.
Să revenim la intenţia anunţată de Primăria Piteşti. Este un fapt real: Parcul „Lunca Argeşului” este, alături de Parcul „Ştrand”, o bijuterie, sau, dacă vreţi, un loc de odihnă, de promenadă, în care se încearcă înmulţirea frumosului.
Ce-ar fi, sugerăm Primăriei Piteşti, ca „Lunca Argeşului II” să fie o treaptă superioară? Adică, păstrând unitatea concepţională, să i se găsească o identitate ce ar face din Piteşti o Cetate care să confirme o continuitate a preocupărilor de respect pentru urbe, pentru cetăţenii ei?
Acest nou parc (măcar unul dintre cele două anunţate!) ar putea să fie „Casa Simfoniei Lalelelor”. Adică, aici să fie cultivate acea varietate de lalele care încântă ochiul, specii floricole ce ar face din parc un fel de Grădină botanică.
Ar putea fi amenajate chiar încăperi (sere) ce ar găzdui o diversitate de specii ce întreţin frumosul urbanistic! Chiar pavilioane vizitabile. Ca să nu vorbim şi despre locul unde ar putea fi produse… lalelele!
Toate aceste sugestii, puse în practică, necesită eforturi, desigur, dar compartimentul acesta al domeniului public şi-ar ridica considerabil statutul, devenind, cu adevărat, unul dintre factorii care ar defini personalitatea municipiului, prin contribuţii de fond.
