- „Un fleac, ne-au ciuruit!”
Pe aleile din Trivale te mănâncă ţânţarii
Căldură mare, mon cher! Mă trezesc dis-de-dimineaţă „torpilat” şi primul lucru pe care îl fac e să privesc termometrul. Sunt 28 de grade în casă, iar până spre seară se fac lejer 30. Evident, nu sunt eu singurul care suferă. Toţi prietenii şi colegii mă „consolează” spunând că şi ei duc o luptă aprigă cu temperaturile ridicate din această perioadă. Cine mai are putere şi nu cedează în faţa caniculei caută antidotul minune: fuga la ştrand, prin parcuri sau la terase. „Reţeta”, în teorie, sună cum nu se poate mai bine. Practic, cei mai mari inamici ai omului pe timp de vară, ţânţarii, ne dau mari bătăi de cap.
Trivalea, invadată
Seara, când vrei şi tu să te relaxezi după o zi în care te-ai perpelit ca viţelul la proţap, apar enervantele insecte care nu-ţi dau pace. În parcul Trivale e cumplit. La ora 20, abia ce s-a mai răcorit şi, în aparenţă, e numai bine să ieşi la plimbare sau să te relaxezi stând pe o bancă. Asta până când realizezi că eşti atacat din toate părţile de „inamicii invizibili”. Dai din mâini ca nebunul, plesneşti în stânga şi-n dreapta, încerci să-i alungi, să-i răneşti, să-i omori – însă ce folos? Orice ai face, nu scapi necapsat. Îi văd şi pe tinerii care fac sport şi gesticulează ciudat. E plin de insecte care te bâzâie, te ciupesc, îţi intră în ochi şi-n gură. În alţi ani primăria trimitea o firmă care stropea copacii şi arbuştii, acum… nimic. Sigur că în inima pădurii nu se impune o astfel de măsură, dar pe alei trebuie să dea cu ceva. Lucru valabil nu doar în Trivale, ci şi în celelalte parcuri (Ştrand, Lunca Argeşului) sau în Grădina Publică. Peste tot oamenii se plâng. Părinţii îşi duc acasă copiii mâncaţi de ţânţari. Mă uit şi la al meu, ardea de nerăbdare să facă prima lui drumeţie prin pădure şi am urcat cu el până pe platou. În 30 de minute cât a durat peripeţia, a fost ciuruit nu alta. Arăta de parcă a mâncat mici expiraţi. I-a dat „mamaie Maria” cu pastă de dinţi pe ceafă, pe mâini, pe picioruşe. Nici acum nu i-a trecut.
Atenţie şi la căpuşe!
Încă un lucru extrem de important: dacă ieşiţi cu copiii mici prin parcuri, verificaţi-i când ajungeţi acasă şi de căpuşe – mai ales dacă s-au jucat prin iarbă. După cum ştiţi, aceşti paraziţi pot declanşa boala Lyme sau encefalita!
Revenind la „amicii” noştri zburători, îmi aduc aminte că pe vremea răposatului erau în vogă celebrele alifii chinezeşti. Aveau un miros inconfundabil şi îşi făceau treaba excelent. Între timp, au apărut alte soluţii-minune care promit să alunge ţânţarii. Nu le-am încercat, dar am auzit că ar fi eficiente. O să cumpăr, că nu se mai poate.
George OLTEANU
P.S.: Umblă vorba că administraţia locală a pierdut contractul cu firma care se ocupa de exterminarea insectelor din pricina unor dosare DNA. Prin urmare, dacă nu mai suportaţi muşcăturile de insecte, apelaţi la DNA!
