Ediţia de ieri a emisiunii „Subiect de presă” de la Antena 3 Piteşti a fost una specială. Cei doi realizatori – Cristina Munteanu şi Mihai Golescu – au invitat-o în platou pe Elena Maria Maruca Cantacuzino, o descendentă a marii familii boiereşti Cantacuzino. Articolele sale de memorialistică, alături de cele ale Marianei Clemens şi ale lui Florin Chivoci, dau culoare şi viaţă rubricii „Piteştiul de altădată” din „Săgetătorul” care apare în fiecare zi de marţi în ziarul „Argeşul”, un supliment cultural unicat în presa judeţului. „Piteştiul, revăzut de o Cantacuzino” a fost genericul sub care s-a desfăşurat emisiunea de ieri.

Istorie…

„Dinastia” Cantacuzino a fost una importantă pentru România. De la Şerban Vodă încoace, a fost mereu un Cantacuzino care s-a ocupat de biserici şi clădiri importante, de cultură, de educaţie etc. În 1950, familia Marucăi Cantacuzino a ajuns la Piteşti, fiind „dislocată” de comunişti, având domiciliul forţat în zona Târgul din Vale. „Ajungeam să îmi văd părinţii vara, căci părinţii nu aveau voie să părăsească Piteştiul şi trebuiau să se prezinte periodic la poliţie. Uneori veneau pe la mine noaptea şi plecau dimineaţa devreme, nici nu îi vedeam. Mi-au povestit mai târziu că m-am trezit într-o dimineaţă şi am spus «miroase a mama!». Mama era medic, iar tata a fost obligat doi ani să descarce vagoane în gară. Apoi a reuşit să se angajeze contabil la spitalul TBC şi atunci când veneam vara două săptămâni la Piteşti le era frică să nu iau ceva! Am făcut primele patru clase la Bucureşti şi de abia în clasa a V-a, când au reuşit să se mute într-un apartament, m-au luat la Piteşti. Am terminat Liceul «Bălcescu» din Piteşti. Niciodată nu am spus însă ceva despre originea mea, că aş fi descendentă a lui Şerban Vodă”.

Piteştiul de ieri şi de astăzi…

„Pe vremea aceea, am stat şi în blocurile din Teilor. Era o zonă minunată, cu blocuri foarte frumoase. Acum am mers să văd cum arată zona şi am fost îngrozită! S-au turnat la betoane în disperare! Blocurile aveau o unitate în trecut, dar acum unele sunt mansardate, altele nu, unele au o culoare, altele sunt colorate altfel… Nu mai e unitate urbanistică. Am văzut şi multe clădiri din centru şi din alte zone care sunt în paragină. Unele stau să cadă! Sunt şi case părăsite… Cum e casa pictorului Schweitzer-Cumpăna. Era o bucurie în trecut, mai ales grădina, acum, din păcate, este o clădire abandonată…”, a spus doamna Cantacuzino, care a amintit apoi şi de alte clădiri altădată impozante, aflate azi în ruină. Amintiri din copilărie dublate de evocări ale constrângerilor comuniste au dat o savoare aparte emisiunii, într-un continuu joc pe axa timpului fără ca măcar o secundă să se piardă coeziunea ideilor…

Moştenire arhitecturală

Care ar trebui să fie moştenirea Piteştiului pentru viitor din punct de vedere arhitectural? Este provocarea pe care a lansat-o directorul cotidianului „Argeşul”. „Casele vechi din centru şi din zona Sfânta Vineri ar trebui reabilitate. Toată intrarea în Trivale ar trebui conservată şi pusă în valoare. Este normal să ţii pasul cu timpul, dar ar fi nevoie de un arhitect cu respect pentru tradiţie care să ştie să îmbine noul cu vechiul. Nu să faci un bloc cu nouă etaje lângă două case!”, a subliniat invitata.

Oameni şi cărţi

„Când am venit prima dată în Piteşti, am avut o senzaţie neplăcută. Dar a doua oară m-am întâlnit cu domnul director Mihai Golescu, cu domnul Gabriel Lixandru (n.r. – redactor şef) şi domnul Viorel Pătraşcu (n.r. – medic şi colaborator al cotidianului nostru), oameni cu care m-am înţeles din prima, de parcă ne ştiam de-o viaţă. Şi atunci am avut o stare plăcută, deoarece am avut cu cine discuta lucruri interesante”, a spus Elena Maria Maruca Cantacuzino. Un moment aparte a fost cel în care directorul cotidianului „Argeşul”, Mihai Golescu, i-a făcut invitatei o surpriză, citind câteva fraze dintr-o carte semnată de Victoria Dragu-Dimitriu (fost realizator vreme de 40 de ani la redacţia culturală a Radiodifuziunii Române) – „Amintiri din strada Suvenir. Poveştile doamnei Ioana Crupenschi”, fraze care fac parte dintr-un capitol dedicat chiar doamnei Elena Maria Maruca Cantacuzino. Desigur, s-a vorbit şi despre soarta cărţii într-o lume în care tehnologia pune stăpânire peste tot şi toţi, iar în acest semiîntuneric cultural sunt sclipiri de speranţă: Galeria de Artă „Sorin Ilfoveanu” unde funcţionează şi o librărie a fost dată ca exemplu. Ne-am dori să avem cât mai multe!

Distribuie pe Facebook

Claudiu Diţa

See Full Bio