Sub aspect cartografic, oraşul Piteşti este menţionat într-o serie de hărţi, începând cu secolul al XVI-lea. Ele aparţin unor reprezentanţi de seamă ai şcolii europene de cartografie, precum: Giacomo Gastaldi, Georg de Reicherstorffer, Antonio Lafreri, Johannes Sambucus, W. Lazius, Gerardus de Jode, M. Hayns etc. În colecţia de hărţi medievale şi moderne a Muzeului Judeţean Argeş (cumpărată, în 1964, de la Lelia şi Aureliu Popescu şi valorificată, în anul 2012, de Dragoş Măndescu), se regăsesc exemplare aparţinând lui Johannes Sambucus şi Giacomo Gastaldi.
Exponatul lunii mai
În cadrul proiectului „Exponatul lunii”, derulat de Muzeul Judeţean, „vedeta” lui Florar este – aşa cum v-am informat – harta care-l are ca autor pe Johannes Sambucus, intitulată Transilvania, fiind întocmită la Viena în anul 1566. Potrivit muzeografilor, harta a fost înaintată prietenului său, Abraham Ortelius, care o include în Theatrum Orbis Terrarum, încă de la prima ediţie a atlasului (în limba latină, din 1570). În această reprezentare grafică, localitatea Piteşti apare consemnată în forma Pitesi Coenobium, amintind de un important lăcaş religios.
După patru ani de utilizare, în 1574, placa de cupru originală a suferit distrugeri care au dus la înlocuirea ei, începând cu ediţia latină a atlasului din 1575, cu o alta, ce se deosebea de cea iniţială, atât prin aspectul general mai puţin îngrijit, ceea ce pare a sugera că gravura a fost executată în grabă, cât şi prin unele detalii, arată specialiştii din cadrul Muzeului Judeţean. De exemplu: chenarul diferit al cartuşului superior – motivele ornamentale de la mijlocul fiecărei laturi sunt ascuţite pe placa iniţială şi rotunjite pe cea de-a doua; numărul diferit de rânduri ale textului din cartuşul din dreapta – cinci în varianta iniţială, patru în cea de-a doua; figura zoomorfă ce suprapune cartuşul din colţul din stânga jos, pe prima placă schiţat mai stângaci, pe cea de-a doua, mult mai elaborate etc.
Harta de faţă, una dintre cele circa 6500 de copii realizate cu varianta a doua a plăcii de cupru, între anii 1575 şi 1612, a figurat la pagina 98 a ediţiei în limba franceză a atlasului, tipărită la Antwerpen în anul 1598; tirajul acestei ediţii a fost estimat la 525 de copii.
Cea dintâi atestare documentară a Piteştiului într-un act oficial, emis de cancelaria domnească, datează de la 20 mai 1388, anul acesta localitatea împlinind 628 de ani. În hrisovul respectiv (în copie), se arată că domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) a dăruit Mănăstirii Cozia, printre altele, „şi o moară în hotarul Piteştilor”.
Mirela NEAGOE
