Rolast, Fabrica de Bere, Textila, Argeşana, Arpechim – toate aceste nume, cândva motive de mândrie pentru piteşteni, sunt acum triste amintiri. S-a ales praful de ele, dar, paradoxal, le vedem în fiecare zi. Poate vă întrebaţi cum. Ei bine, foarte simplu: oricine circulă cu mijloacele de transport în comun poate remarca un aspect să spunem… subliminal: pe afişajele autobuzelor sau pe panourile din staţii denumirile au rămas întipărite. Poate că ar trebui schimbate şi aduse la zi. Un străin care vine pentru prima dată la Piteşti este fără doar şi poate derutat. Care Arpechim? Care Rolast? Cobor la staţia cu pricina, fix lângă complexul Auchan Găvana, căutând cu privirea fabrica de cauciuc. Caut degeaba.
Încotro?
Tot ce văd e un teren imens, cimentuit, prin ale cărui crăpături groase se înalţă bălării cât casa de mari. Dacă nu ar fi privat, fără îndoială aici s-ar putea construi un parc de toată frumuseţea. Găvana, cel mai mare cartier din Piteşti, nu are un parc de distracţii. Nici linii de transport ca lumea. Dacă vrei să ajungi pe Teilor şi, mai sus, la Trivale trebuie să schimbi în centru. Noroc că maşinile personale nu mai sunt un moft. După cum lesne se poate observa, foarte mulţi cetăţeni îşi permit astăzi aşa ceva. Iar parcările au devenit o problemă a cărei rezolvare constă în retezarea copacilor şi betonarea spaţiilor verzi. Încotro ne îndreptăm? Către colaps, posibil. Respirăm artificial mulţumită Uzinei Dacia care, deşi nu e a noastră, a piteştenilor, generează în Argeş locuri de muncă şi ajută la economie prin dezvoltarea pe orizontală. În locul fabricilor fie nu mai e nimic, fie sunt hipermarketuri şi tot soiul de centre comerciale. Altfel spus, în situaţia dată mai mult consumăm decât producem, ceea ce nu-i deloc bine.
George OLTEANU