La Piteşti, antreprenorii de pompe funebre obişnuiesc să scoată sicriele, crucile şi coroanele pe trotuar. Mi-e greu să înţeleg de ce recurg la o asemenea manieră de prezentare a ofertei. Una la mână, ocupă domeniul public. Apoi, nu e ca şi cum ai vinde îngheţată sau tot felul de suveniruri.
Asemenea produse, expuse ca la târgul de toamnă, creează o atmosferă macabră într-un oraş cu o arhitectură şi aşa ca vai de ea. De parcă n-ar fi suficient că avem case-monument în paragină, clădiri fantomă (vezi „Casa Universitarilor”), blocuri cârpite şi sedii de firmă abandonate, pline de mizerie. Colac peste pupăză, sunt zeci de afaceri de acest gen, aşa încât e greu (de fapt, aproape imposibil) să eviţi priveliştea sumbră. La firma de pompe funebre aflată peste drum de cimitirul „Sfântul Gheorghe” ai coşciugul şi restaurantul alăturate. E, cum se spune, meniu complet („all-inclusive”), cu tot cu bomboana de pe colivă. Cât despre Spitalul Judeţean, ferească sfântul să ajungi acolo grav bolnav! Până să intri în unitatea medicală, ai în drum trei sau patru oferte pentru eternitate. Le poţi studia dacă te consideri fără scăpare. Iar dacă eşti sănătos tun şi circuli cu maxi-taxi-ul din Trivale, până să ajungi în staţie, ai grijă să nu te împiedici de vreun capac de coşciug – nimic altceva decât o capcană întinsă de angajaţii firmei de pompe funebre din zonă!
Acum, serios vorbind, ştim prea bine că nimeni nu scapă de doamna cu coasa (cum nu scăpăm nici de taxe şi impozite), dar asta nu înseamnă că trebuie să vezi zilnic unde vei ajunge la un moment dat. Poate că sună un pic deplasat, dar consider că interzicerea acestei forme de prezentare ar putea fi benefică pentru… starea noastră de spirit. Aşa cum nu e frumos să expui la chioşcul din staţia de autobuz reviste pentru adulţi, la fel şi cu produsele funerare. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, prefer să văd femei goale decât garsoniere cu uşa în tavan!
George OLTEANU
