Piteşti. Lecţia de pradă se învaţă de mic!
Din câte ştim, salariile sunt încă modeste şi nici nu s-a descoperit vreo mină de aur la Piteşti. Astfel, prezenţa densă a cerşetorilor în zona centrală este destul de greu de explicat.
Singura argumentare ar fi „elaborarea” unor noi metode de convingere a cetăţenilor. Strategia este „cu cât mai mulţi, cu atât mai bine”. La un moment dat, cetăţeanul, exasperat de atâtea mâini întinse care spun sau nu o poveste, se caută prin buzunar de 1, 2, 5 sau chiar 10 lei şi scapă de stres.
Fenomenul de „educare” al viitorilor asistaţi social şi potenţiali infractori începe de la vârste fragede.
În imaginea prezentată, puradeii de nici 4 ani, iau cu asalt o tonetă din centru şi încep să tragă de produsele atârnate cu clipsuri la vedere. Fără nicio ruşine. Adulţii (posibil chiar părinţii) care stau pe bordură urmăresc cu atenţie acest comportament, exact ca în cazul prădătorilor din regnul animal.
Este una din primele lecţii de supravieţuire.
De cealaltă parte, vânzătoarea ne declară că nu ştie ce să mai facă, fiindcă respectivii nu sunt la prima tentativă de furt, iar ea este singură şi destul de în vârstă. De fapt, la finalul zilei, chiar realizează că stocul fizic nu mai corespunde cu bilanţul contabil.
Situaţia este greu de gestionat de autorităţi care, dacă nu îi prind în fapt, nu prea mai pot dovedi frauda.
Desigur, îi pot legitima pe adulţii care îi însoţesc sau pot surprinde cu uşurinţă actele de cerşetorie, însă fenomenul e ca o hidră căreia, după ce îi retezi un cap, îi cresc alte două în loc. Şi tot aşa…
Tot noi, cetăţenii, am putea diminua numărul de cerşetori. Pe măsură ce trec zilele şi nu primesc nimic, fiind respinşi ferm, aceştia vor căuta un alt „vad”. Cum spuneam, e un comportament fix ca în cazul animalelor de pradă, de la reproducere, până la marcarea teritoriului şi stabilirea liderilor.
