În ultimele zile, inclusiv în Argeş, mulţi oameni au fost loviţi de maşini pe trecerile de pietoni. Asta se întâmplă, de ani buni, mai ales în preajma sărbătorilor. Tocmai în astfel de perioade, noi, ziariştii, consemnăm cele mai multe accidente şi… sinucideri. Sociologii au explicaţii: unii aleargă, de colo-colo, cu gândul la ce vor pune pe masă de Crăciun şi de Anul Nou; alţii au necazuri, amplificate de pandemie, sau sunt bolnavi, se simt singuri, părăsiţi; prin urmare, atenţia scade, iar dramele pe stradă se produc lesne.
Am trecut şi eu odată prin asta, iar trauma persistă şi azi: în plin centrul Piteştiului, o maşină m-a lovit pe trecerea de pietoni, pe culoarea verde a semaforului! Era seară şi ploua. Maşina avea viteză şi n-am putut s-o evit în niciun fel; de pe capotă am fost trântit violent pe asfalt. Nu ştiu cum am scăpat cu viaţă; bunul Dumnezeu are regulile lui.
La volan era un puştan, iar în dreapta – o fată. L-am întrebat, după ce m-am adunat de pe jos, de ce nu a frânat, de ce tineri ca el „rup” motoarele pe străzile oraşelor, mai ales pe întuneric şi pe vreme ploioasă. Se scuza, pierit, că nu m-a văzut, dar că, totuşi, a frânat în cele din urmă. Ce-o fi fost în capul lui de gonea aşa, în afara faptului că, probabil, voia cu tot dinadinsul să prindă „verdele”, nu ştiu?!…
Parcă a fost ieri. Acum, de câte ori traversez, am pe retină imaginea acelor faruri, simt tabla capotei şi izbitura de caldarâm. De ce scriu şi povestesc mereu despre asta? În primul rând, probabil, aşa mă eliberez psihic. Apoi, fiindcă dintr-o asemenea întâmplare se pot trage câteva învăţăminte: e clar că pietonii trebuie să fie foarte atenţi când se angajează în traversarea unei străzi, chiar dacă o fac printr-un loc permis şi pe culoarea verde a semaforului, fiindcă nu poţi şti cine şi cum circulă cu maşina la momentul respectiv; şi e absolut obligatoriu ca şoferii să ruleze cu prudenţă, în limita admisă a vitezei, cu ochii tot timpul la trecători.
Sub o formă sau alta, poliţiştii ne spun mereu aceste lucruri, ba chiar recomandă, de pildă, ca pe timp de noapte, pietonii să nu poarte haine închise ori să aibă aplicate pe ele elemente reflectorizante. Dar câţi stau să-i asculte?! Eu îi îndemn s-o facă, pentru că între viaţă şi moarte poate fi doar o fracţiune de secundă. O izbitură de capotă…
