Pitești. Apocalipsa facturilor lovește biserica, se renunță la becuri
Până mai ieri, eram asaltați de știri îngrijorătoare despre propagarea blestemăției de virus Covid care a făcut prăpăd. De câtva timp suntem bombardați cu informații despre sumele pe care urmează să le plătim pentru energie. Un nou prilej de anxietate generală. Efectul se vede și în bisericile din Pitești.
Se încălzesc la …focul credinței
Numai gândul la viitoarele facturi la energia electrică ori gaze naturale dau frisoane. Atât populației cât și patronilor de firme private ori conducerilor instituțiilor de stat. Panica, indusă cumva și de „prezicerile” alarmante pe care le tot auzim propagate pe canalele media, este generală. „Bau-bau-ul” Covid a fost înlocuit cu factura în rol de sperietoare. Bietul om, mai ales pensionar se chivernisește cum poate, „strânge cureaua” și privește în sus sperând la ajutor divin. Merg la slujbe ca și până acum, ba poate chiar mai mult decât înainte. Numărul bătrânilor care umplu bisericile este tot mai mare iar fenomenul este lesne explicabil. Desigur, sunt oameni credincioși dar au întețit drumurile în locașuri pentru că, preț de două-trei ore pe zi pot sta la căldură. În condițiile în care ei fac economie, nu mai aprind aragezul și nu mai pun în funcțiune centralele termice, în locuințele lor modeste este frig. În Casa Domnului își pot dezmorți oasele. Cu alte cuvinte, metaforic spus, se încălzesc la focul credinței.
Apocalipsa facturilor
Numai că, nici oamenii bisericii nu sunt scutiți de griji. Ba dimpotrivă. Locașurile fiind foarte mari, oricum costurile încălzirii erau mari și iernile trecute. Acum însă, se aud zvonuri apocaliptice în privința facturilor viitoare. O stare de îngrijorare generală a pus stăpânire și pe cler. Guvernul PSD-PNL a anunțat facilități pentru culte, asta înasemnând un tarif ceva mai mic per/kilowat. Numai că de la intenția premierului Ciucă până la realitate este distanță. Neîncrezători în măsurile sociale promise de guvernanți, oamenii, prevăzători, preferă să facă economie la gaz și curent electric. Iar asta se observă și în bisericile din Pitești. Ele sunt mult mai mari decât cele din mediul rural și pot fi lovite de facturi astronomice.
Rugăciunea este mai profundă
Ca atare, încet dar sigur se renunță la becuri pentru…lumânări! Un exemplu concret. La Taina Sf. Maslu care are loc în fiecare seară de vineri de la ora 20, în Biserica „Mavrodolu” nu s-au mai aprins decât câteva becuri în pridvor și în vecinătatea lui. Restul bisericii a fost învăluit în intuneric! Multe lumânări cu flacăra lor pâlpâietoare își aruncau firavele raze pe chipurile preoților care se chinuiau să citească din cărțile sfinte.
Această metodă de economisire a energiei electrice o veți întâlni și în alte locașuri de cult care au slujbe programate seara. Candelabrele cu multe „brațe” și becuri sunt superbe dar aprinderea lor va fi o excepție. Situația este dramatică însă preoții și credincioșii se adaptează. În definitiv creștinismul a pornit din catacombele luminate doar de lumânările sau făcliile acelor vremuri.
Partea bună în tot răul? A scos-o la iveală unul dintre preoții Bisericii „Mavrodolu”: „Facem și economie la curent și atmosfera e mai frumoasă doar cu lumânări iar rugăciunea mai profundă.” Într-adevăr, în clar-obscurul locașului, încărcătura emoțională este mai mare, credincioșii își aud doar glasurile cântând, nu își mai văd chipurile ci doar silueta.
Singura problemă este că, peste un timp, continuând să fie arse lumânări în biserici, pictura va avea de suferit. Iar obrazul sfinților se va întuneca, afumându-se.
