Este clar: pensiile au devenit pisica neagră pe care guvernanţii – fruntaşii lor fiind tehnocraţii – o arată românilor ca să le mai potolească avântul lor spre un nivel de trai mai decent. Da, dar avertismentul funcţionează ca un paradox: „N-avem!” „Sunt mulţi pensionari şi fondul de pensii este subţire şi pe cale de a dispărea.” Ca şi cum pensionarii, după o viaţă de muncă, ar fi de vină. Cu nuanţe, cu tonuri plângăreţe sau imperativ-dictatoriale, guvernanţi şi politicieni avertizează. Pe cine? Ei cred că pe români, dar, de fapt, totul este o acuză la adresa lor. După ’89, nu s-a clădit o strategie solidă, un program social complex, derivat dintr-unul economic. Creşterile economice ale României au fost privite ca un foc de paie, locurile de muncă drept un cadou al guvernanţilor şi nu o datorie prioritară a lor, buna guvernare devenind o noţiune fără conţinut adesea. Nici când s-a afirmat că economia „duduie” comportamentul administraţiei ţării n-a fost cel responsabil. Acum, intervine o nouă idee: imigrantul, ca o soluţie la creşterea economică, la crearea de locuri de muncă. Ba, o româncă, reprezentantă a Comisiei Europene, a spus-o răspicat: pensia românilor va fi asigurată, în viitor, de imigranţi…
Ani la rândul, s-a făcut mişto, în loc să se acţioneze cu pârghii complexe, de starea de natalitate în România. Ca mai mereu, descendenţii spiritului mioritic mai mult s-au plâns şi au fost mulţumiţi că au creat şi un simbol: cârca salariatului care duce tot greul unor pensionari al căror număr creşte…
Când se referă la locurile de muncă, mulţi nu privesc diversitatea problemei. Chiar dacă se pleacă de la premisa reală că acestea nu sunt suficiente, trebuie să se accepte şi ideea că multe nu sunt atrăgătoare din punctul de vedere al salariilor.
Aici se cuvine o paranteză. Ne amintim de declaraţia şocantă a unui „ciocoi” că nu se dă jos din pat decât dacă încasează o sumă enormă. Ei bine, zilele trecute, am fost într-o comună musceleană. Anul acesta, producţia de prune este una record: se rup, de atâta rod, ramurile! Cine să le culeagă? Nu-i „forţă de muncă” nici pentru asta, nici pentru strânsul fânului, nici… Un om acceptă să te „ajute” doar cu 60 lei în mână, masă (nu orice!), ţuică, cafea şi, eventual, ţigări! Şi, dacă nu stai prin preajmă şi nu munceşti cot la cot cu el, productivitatea este jalnică… Ca şi „ciocoiul”, nici el nu vine dacă nu-i dai cât cere! De o vreme, o societate multinaţională vrea să recruteze (anunţuri zilnice) muncitori. Condiţii: primă de angajare, creştere salarială după trei luni, tichete de masă, bonusuri de transport, de performanţă, prime de Paşte, vacanţă de toamnă, de Crăciun, de ziua de naştere, de loialitate, servicii medicale gratuite, formare profesională etc, dar răspunsurile nu sunt la nivelul ofertei… Mulţi dau vina şi pe ajutoare: multe – nejustificate, încurajatoare a lenei.
Revenim la imigranţi. Este adevărat că boomul economiei germane s-a datorat şi imigranţilor. A fost un val al turcilor, care s-au integrat perfect, devenind… germani. Unii au ajuns şi în naţionala ţării! Acum câtva timp, am fost cazat în Antalya, într-un hotel de lux, ridicat de un turc întors din Germania. Multe poveşti de succes (economic) afli aici! Când treci dimineaţa, pe la o intersecţie spre comuna gălăţeană Matca (grădinari care exportă în Germania: vin tiruri zilnic aici), vezi sute de oameni. Sunt şi conaţionali, dar mai mulţi din Republica Moldova: s-a constituit, aici, o piaţă a muncii, cu oportunităţi şi câştiguri zilnice.
O întrebare grea: de ce scade natalitatea în România? Răspunsurile: tinerii găsesc greu de muncă; un acoperiş deasupra capului este, astăzi, foarte scump; stabilitatea locului de muncă este nesigură etc. Cum să iei decizia de a avea copil(ii) în astfel de condiţii? Dezbaterile despre acest punct nodal al viitorului României sunt inadecvate: interlocutori necalificaţi, responsabili administrativi… iresponsabili (mai mult spectatori, decât actori implicaţi), lipsa de soluţii serioase, o încetineală condamnabilă în a oferi facilităţi ş.a.m.d. Pensiile au devenit mai mult „breaking news” şi „şocant” pe la TV decât platforme serioase pe agenda Guvernului. Cea mai la îndemână soluţie, agitată, cum spuneam, ca pisica neagră este „tăierea”, amputarea pensiilor. Nu contează că, de fapt, se taie, în majoritate, din sărăcie, ca aceasta să devină şi mai apăsătoare…
Traian ULMEANU
