Nimic nu este mai înălțător pentru un slujitor al sfântului altar decât să împlinească în fapte cele pe care le propovăduiește la predica duminicală. De altfel, suntem avertizați în paginile Scripturii: „Credința fără fapte, moartă este!”. Un preot se face pe sine pildă de dăruire pentru semeni, în lumina învățăturii evanghelice.

Atacuri nefondate

Implicarea Bisericii Ortodoxe în viața socială, se face simțită tot mai pregnant în ultimii ani. După 1990, în toată țara, mai ales în marile orașe începea să se construiască biserici, de cele mai multe ori la cererea locuitorilor care erau nevoiți să parcurgă distanțe mari până la cele mai apropiate locașuri de cult. Piteștiul este un exemplu grăitor de municipiu în care, în ultimii 30 de ani, au apărut multe altare noi în fiecare zonă. Deseori însă s-au făcut auzite voci care invocau faptul că se cheltuie prea mulți bani cu înălțarea de noi altare, cu împodobirea lor și toate lucările aferente. Și nu de puține ori era acuzată Biserica pentru că nu s-ar implica în viața socială. Acuzațiile veneau din partea răutăcioșilor care nu cunoșteau realitatea. Dintotdeauna în istorie, biserica a fost alături de oamenii nevoiași, de bătrâni și copii, au fost înființate școli și spitale în incinta unor mănăstiri, iar noilea locașuri de cult, zidite după 1990, nu erau finanțate cu bani publici. Atacurile erau nefondate. Iar în ultimii ani se observă, din contră, o tot mai mare contribuție a Bisericii Ortodoxe la bunul mers al societății, prin organizarea unor acțiuni menite să sprijine categoriile defavorizate. La nivelul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, prin Sectorul Social-Filantropic, se derulează cu binecuvântarea arhiepiscopului Calinic Argeșeanul o multitudine de proiecte sociale prin care sunt ajutați cei cu venituri mici, bătrânii bolnavi și neputincioși, copiii proveniți din familii cu posibilități materiale reduse etc. Dar dincolo de aceste acțiuni minuțios organizate sunt și cazuri răzlețe de slujitori ai altarelor care, pe cont propriu, devin salvatorii unor familii, ocrotitorii unor semeni amărâți, bunii samariteni ai celor disperați care, poate, ar fi pierit fără mână de ajutor întinsă.

Au plâns când a plecat

Un astfel de exemplu este preotul Paul Stănescu. Acum îi slujește Domnului la Biserica Mavrodolu din centrul Piteștiului. Dar omului îi slujește de peste 15 ani, pe când era preot la Căteasca. Acolo, la scaunul de spovedanie a cunoscut multe dintre suferințele oamenilor, necazurile, neajunsurile lor și problemele felurite generate din cauza lipsei resurselor, a sărăciei. Părintele Paul Stănescu nu a rămas pasiv. S-a apropiat tot mai mult de familiile nevoiașe. Le-a vizitat. Dar nu cu mâna goală. Câteva dulciuri pentru un copilaș mic, hăinuțe pentru cei mai mărișori, alimente pentru întreaga familie, o haină groasă pentru bătrânii înfrigurați. Cea mai mare plăcerea a preotului Paul Stănescu era să dăruiască. Și a rămas în continuare. Încet, dar sigur, slujitorul altarului a devenit un protector al sărmanilor din Căteasca și din împrejurimi. Micile gesturi de bunăvoință s-au transformat în altceva, în adevărate acțiuni caritabile de o mare amploare. Pentru a hrăni cât mai multe persoane amărâte, preotul a înființat o cantină socială. Pe lista sa de priorități erau și copiii. Le asigura hăinuțe și încălțăminte la începutul anului școlar, dar și ghiozdane pline cu rechizite. Nu îi neglija nici pe vârstnicii singuri și neajutorați care probabil nu ar fi ieșit din iarnă fără căruța cu lemne pentru foc, pe care o asigura părintele Paul, după cum îl apelau, drăgăstos, sătenii. Numai că avea să vină o zi tristă pentru ei. Duhovnicul și binefăcătorul lor a făcut ascultare de ierarhul său și a plecat la Pitești, la Biserica Mavrodolu, unde slujește și astăzi. Mare le-a fost tristețea localnicilor! Mare apăsarea inimilor. L-au petrecut cu privirea. Și în ochii multora jucau lacrimi.

A înfruntat pericolele

Părintele Paul Stănescu nu i-a părăsit însă. Deși nu mai era în permanență în mijlocul lor, nu i-a abandonat. A continuat să îi ajute. În prejma sărbătorilor, de Paști, în seara de Sf. Nicolae sau a Ajunului Crăciunului are portbagajul plin și oprește mașina în dreptul multor case. Cât se mai bucură cei miluiți! Și cum se închină, invocând nume de sfinți, cu brațele pline de cadouri, își înalță ochii spre cer și dau slavă lui Dumnezeu, mulțumindu-I că le-a trimis la alesul Său, părintele Paul. Activitatea filantropică a continuat-o și în vremea pandemiei. Atunci când oamenii nu aveau voie să iasă din case și mulți rămăseseră fără provizii, omul providențial pentru ei și copiii lor a fost același Paul Stănescu! Înfruntând pericolele, chiar și cel suprem, al infectării cu Covid -19, preotul a mers la fiecare om necăjit, oferindu-i cele necesare traiului, alimente, obiecte de strictă necesitate și, cel mai important poate, o vorbă încurajatoare și o strângere de mână.

Minunea s-a întâmplat

Recent, preotului i se poate pune în cont o altă faptă bună. Trebuie menționat faptul că aria lui de acțiune nu este doar zona Căteasca, ci și alte comune. Multe cazuri sociale despre care află la Biserica Mavrodolu sunt preluate de preot și el se implică indiferent de cartierul sau comuna în care locuiește cel necăjit. Pe când ducea ajutoare pentru câteva familii din Albota, avea să descopere, într-o casă dărăpănată care stătea să cadă la prima suflare mai puternică de vânt, suflete chinuite din cauza condițiilor inumane de trai. Patru fete împreună cu părinții lor își duceau zilele cu vai și-amar în căsuța lor care printr-o minune mai rămăsese în picioare. Lipsa resurselor financiare, necazuri de tot felul a adus familia în această situație disperată. Totuși oamenii nu își pierduseră credința. Nădăjduiau că, într-o bună zi, măcar fetele să aibă parte de un acoperiș deasupra capului, de o locuință decentă. Părintele Paul Stănescu a fost impresionat. Și în minte i-a încolțit gândul de a ajuta de-ndată. Nu ar fi fost o premieră; în trecut, la Căteasca, preotul a mai intervenit în cazuri asemănătoare. De data aceasta însă era vorba despre șase persoane care aveau nevoie de spațiu mai mare, de condiții decente de trai. Cum nu este sfânt, minuni de unul singur nu poate face. Așa că a dat sfoară-n țară și imediat persoane binevoitoare, cu suflet mare, s-au aliat cu preotul care i-a convins cu argumente imbatabile: vine iarna și aceste suflete nu pot trăi în continuare în casa lor aflată într-o stare avansată de degradare. Osteneala preotului nu a fost zadarnică. Două containere de tip locuință au fost aduse recent la Albota pe terenul familiei. Darurile au continuat. Mobilier, frigider, aragaz, mașină de spălat, sobe și lenjerii de pat. Toate noi, în țiplă. Cele două locuințe unite au fost racordate la rețeaua de utilități, iar familia beneficiază inclusiv de un grup sanitar cu toaletă, chiuvetă și cabină de duș. Cum ar putea fi descrisă fericirea celor șase suflete care au văzut generozitatea preotului Paul Stănescu și a voluntarilor care au contribuit material? Cele două locuințe sunt costisitoare și nu ar fi reușit niciodată să le achiziționeze. Iar acum cu toții mulțumesc lui Dumnezeu și binefăcătorilor lor, în frunte cu părintele Paul Stănescu cel care nu s-a dezis. A rămas ceea ce era și la Căteasca: o pildă de slujire a Domnului și a omului, în egală măsură. 

Distribuie pe Facebook