Intrarea în peşteră
De peste o jumătate de an autorităţile locale din Rucăr şi Dâmbovicioara îşi dispută grăniţuirile prin instanţele de judecată, fiindcă nu se pot pune de acord în privinţa limitelor de hotar. De fapt, principala miză o constituie Peştera Colţul Surpat, cunoscută şi sub numele de Peştera Urşilor (alte trei peşteri din ţară au acest nume) sau Grota Urşilor din Cheile Dâmboviţei, unică datorită situării la o înălţime apreciabilă, la care accesul se face pe nişte trepte abrupte amenajate din beton.
Rucărul a câştigat prima rundă
Ei bine, peştera este revendicată de ambele localităţi, deşi la acest moment ea figurează în inventarul comunei Dâmbovicioara. Administraţia rucăreană invocă faptul că, potrivit unor documente cadastrale întocmite în perioada 1968-1970, obiectivul şi teritoriul din zona cu pricina îi aparţine, pentru că, în vechime, localităţile Dâmbovicioara şi Podu Dâmboviţei ţineau de comuna Rucăr. În primă instanţă, Tribunalul Argeş a dat câştig de cauză Rucărului, dar primarul din Dâmbovicioara, Dumitru Secăreanu, a atacat decizia la Curtea de Apel Piteşti. „Noi avem Peştera Urşilor prinsă în inventarul comunei, publicat în Monitorul Oficial al României, precum şi în PUG, iar Rucărul nu are nimic. Pe de altă parte, în 1968, Podu Dâmboviţei şi Dâmbovicioara ţineau de Rucăr, iar Ciocanu de Şirnea. Peştera Urşilor şi teritoriul de-acolo au fost ale Rucărului, însă Curtea de Apel va fi cea care va decide. Legea trebuie respectată. Sunt adeptul ducerii la bun sfârşit a unui lucru început, astfel că, dacă ne va întreba cineva, să ştim exact ceea ce a decis instanţa. Dacă Rucărul va câştiga şi la Curtea de Apel, voi respecta hotărârea”, afirma primarul Dumitru Secăreanu.
Rezervaţie Naturală
Urme ale „civilizaţiei” pe pereţi
Peştera Urşilor se află la vreo doi kilometri de Podu Dâmboviţei, pe drumul ce duce la Sătic şi la Barajul Pecineagu, fiind descoperită în anul 1951. După 300 metri de la intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, pe versantul drept porneşte o potecă amenajată cu balustrade şi trepte ce conduc, după un scurt urcuş, la peştera situată la 850 metri altitudine. Intrarea se prezintă ca o grotă imensă din care pleacă două galerii cu lungimea cea mai mare de 370 metri. Iar numele provine de la faptul că în interior s-au găsit schelete ale ursului de cavernă. Pe bolte trăiesc numeroase colonii de lilieci, iar peştera, declarată Rezervaţie Naturală, nu este iluminată. Dar, dacă ar fi executate lucrări de amenajare corespunzătoare, cu siguranţă ar creşte interesul turistic al zonei şi care administraţie comunală, mai ales din zona de munte, n-ar vrea ca localitatea să fie vizitată de cât mai mulţi turişti? Înţelegeţi acum de ce ambele administraţii ţin cu dinţii de Peştera Urşilor?
Litigiu şi cu Braşovul
Administraţia din Dâmbovicioara nu are probleme de grăniţuire doar cu Rucărul, ci şi cu Fundata, localitate care aparţine judeţului Braşov. Acelaşi primar Secăreanu susţine că autorităţile din Fundata şi-ar fi însuşit fără just temei vreo 360 hectare de păduri şi păşune din terenul aflat în patrimoniul Dâmbovicioarei. Edilul argeşean invocă PUG-ul comunei pe care o păstoreşte, în timp ce Primăria Fundata se bazează pe evidenţele din Registrul Agricol. Pentru a recupera terenul, pe care a hotărât să nu-l lase cu niciun chip vecinilor braşoveni, Dumitru Secăreanu, ale cărui eforturi trebuie remarcate, s-a adresat atât OCPI Braşov, cât şi OCPI Argeş, însă nu s-a rezolvat nimic. În perioada următoare vor avea loc analize şi discuţii la nivel de prefecturi, iar dacă nu se va ajunge la nicio înţelegere, litigiul va fi soluţionat de instanţă.
Val. NICOLAU
