Un tir cu autoturisme Dacia pleaca de la Uzina Dacia Mioveni din judetul Arges

Chiar dacă Dacia a transmis un comunicat de presă liniştitor, multor argeşeni le-au trecut fiori reci pe şira spinării. Spectrul mutării măcar a unei părţi din producţia de la Dacia în Tanger i-a făcut pe mulţi să se gândească alarmaţi la perspectiva ca firma cea mai importantă pentru exportul românesc să înceapă, cumva, să intre în declin. Declinul Dacia nu este singurul pericol care pândeşte Argeşul, însă. Mai sunt şi altele, deşi poate nu la fel de evidente, dar cu efecte imediate asupra noastră, a tuturor.

Dacia

Dacia este primul exportator al ţării. După ea urmează un gol mare şi abia apoi poţi spune locul doi. Circa 15.000 de angajaţi direcţi şi peste 100.000 de angajaţi în industria pe orizontală şi verticală înseamnă Dacia. Un brand care ar fi avut soarta ARO Câmpulung dacă nu se reuşea privatizarea cu ajutorul Renault în cadrul căreia un rol decisiv l-a avut Constantin Stroe. Iată că Dacia a ajuns la apogeu, dar înfiinţarea uzinei din Tanger a apărut ca un semnal de alarmă. „Lasă, că nu e forţă de muncă bine calificată în Maroc, deşi este ieftină”, spuneau unii şi alţii. Liderii de sindicat de la Dacia au intuit însă pericolul şi, simţind că fără autostrada Piteşti-Sibiu nu pot scădea costurile la Mioveni, au ieşit în stradă. De două ori. Degeaba. De abia se lucrează la studiul de fezabilitate, iar termenul avansat pentru finalizarea lucrărilor este 2022. În tot acest timp, fabrica din Tanger nu stă pe loc. Creşte şi calitativ, şi cantitativ. De exemplu, anul viitor va primi o injecţie de 20 milioane euro pentru tehnologizare şi pentru a se permite asamblarea Logan MCV. „Dacă nu ar mai fi Dacia, ar fi Valea Plângerii în Argeş”, spunea nu cu mult timp în urmă un om politic. Este cel mai mare pericol: declinul Dacia. Ar aduce cu sine instabilitate economică, sărăcie, probleme majore pentru mii de argeşeni care şi-ar pierde locurile de muncă. În faţa unei asemenea ameninţări vedem că nimeni nu mai îndeamnă pe Facebook la proteste gen „Colectiv” sau „Gabriel Oprea”. Sau oare… dirijorii nu mai au interes?

Incompetenţa

Ajungem la a doua mare ameninţare pentru Argeş: incompetenţa factorilor decizionali. S-a văzut ce înseamnă incapacitatea şi indecizia. Dacă nu ne credeţi, haideţi să dăm câteva exemple: Moliviş vă spune ceva? Un proiect aproape ratat pentru care nici acum nu se ştie exact câţi bani au fost băgaţi în piatră seacă (culmea, de obicei tendinţa ar fi fost inversă, de a scoate bani din piatră seacă!); drumul Muşăteşti – Poienile Vâlsanului – am dat înapoi banii Uniunii Europene; podul de la Căteasca – se rupe şi cel nou pentru că proiectanţii au uitat un prag de fund; criza bebeluşilor – nici acum nu se ştie ce a generat-o; scandalul sclavilor din Berevoeşti – poliţiştii sub nasul cărora s-a dezvoltat întreaga mafie sunt în continuare avansaţi; drumurile zob din judeţ; Transfăgărăşanul pentru care încă nu s-au găsit soluţii de finanţare pentru reabilitare şi amenajarea de copertine care să permită accesul pe tot parcursul anului etc.

Corupţia

Corupţia a lovit puternic judeţul Argeş în ultimii ani. Cazurile de aici, pornind de la „Mită la Permise” şi terminând până la „Mită în Armată” sau „Mită în Forbal”, sunt prea cunoscute să le mai amintim. Dar nu putem uita cum doi dintre parlamentarii aleşi în 2012 au fost prinşi de DNA în vâltoarea retrocedărilor ilegale; cum alţi doi sunt cercetaţi de DNA pentru fapte de corupţie; cum primari, lideri de comunitate, au făcut arest şi încă aşteaptă verdictul pentru cazuri de corupţie. Corupţia nu înseamnă numai îmbogăţirea unora, înseamnă şi sărăcirea altora. Înseamnă influenţă, bani, mafie, dacă vreţi. Înseamnă degradarea condiţiilor de trai, umilire, batjocură la adresa celor care muncesc cinstit şi care nu au ce pune pe masă la copii.

Incultura

Nu în ultimul rând, aducem în atenţie printre pericole şi incultura. Abandonul şcolar este tot mai ridicat, iar librăriile şi bibliotecile sunt tot mai puţin frecventate. Oamenii s-au tabloidizat, asemeni multor publicaţii şi televiziuni, iar setea de carte şi informaţie de calitate a fost luată de setea de senzaţional. Or, se ştie: dacă populaţia este educată, dacă se pune accentul pe educaţie, şi şansele ca o comunitate să o ducă mai bine sunt mai mari. Din păcate, în anul de graţie 2016, noi tot continuăm să reformăm învăţământul, continuăm să încurajăm fabricile de diplome, doctoratele se plagiază, copy-paste a devenit regula, iar nu interdicţia. Incultura duce la neantizare, căci dispare şi respectul pentru trecut şi valorile tradiţionale. Iar din acest punct de vedere, nu poţi privi cu încredere nici spre viitor.

Aşadar, pericolele care pândesc judeţul Argeş sunt multe. Se va găsi oare persoana nimerită să facă tot ce trebuie ca Argeşul să nu aibă de suferit? Vom găsi acei parlamentari dispuşi să se bată cu preţul mandatului pentru interesele noastre? Vom găsi liderii de care avem nevoie, sau vom continua să bâjbâim şi să ne rugăm ca nu cumva, într-o bună zi, Dacia să nu plece de pe aceste meleaguri?

Claudiu DIŢA

Distribuie pe Facebook