L-am cunoscut în 1982. Îmi cumpărasem prima mea maşină Dacia 1300, amăgindu-mă că a fost urmărită pe banda de montaj, făcând parte dintr-un lot destinat exportului. Nou-nouţă, de culoare galbenă şi presupus trainică aşa cum îmi fusese prezentată. Euforia a ţinut doar câteva zile, după care au început să apară probleme în lanţ: motoraşul de la ştergătoarele de parbriz, planetare, amortizoare, bujii şi altele.
Cred că fusese încropită din piese recondiţionate. Timp de vreo două luni, cu nervii la pământ, am devenit clientul nelipsit al unui service auto. Auzind că sunt medic dermatolog, într-una din zile s-a apropiat de mine un mecanic, şi-a întins mâinile pline de leziuni ciudate şi m-a întrebat: „Domn’e doctor, aţi tratat vreodată o asemenea bazaconie de care nu scap de ani de zile?” Da, tratasem bolnavi de porfirie cutanată, dar de fiecare dată rezultatele fuseseră dezamăgitoare. Mi-a mai spus că a fost examinat şi de specialişti din Franţa sau din America, dar…
În 1983 am revenit în acelaşi service pentru că maşina mea continua să-mi facă fel şi fel de probleme. L-am reîntâlnit pe pacientul supărat pe viaţă şi pe medici cu un an în urmă. Nu mai avea nimic pe piele, iar probele hepatice modificate în cadrul acestei boli erau aproape de valorile normale. L-am felicitat şi am vrut să aflu ce tratament a făcut. „E secretul meu. Nu a fost un medic, ci o babă de la ţară, vecină cu soacră-mea!”
Peste câteva săptămâni m-a căutat la cabinet şi am aflat leacul. „Domn’e doctor, e vorba de o bălărie care creşte aiurea pe toate câmpurile lăsate pârloagă. Se mărunţeşte cu un cuţit şi se face o banală infuzie. Cât am băut din acest ceai? Vedre!”
I-am propus unei clinici din Bucureşti efectuarea unui studiu pe două loturi de bolnavi cu porfirie: unii au primit tratamentul clasic, alţii fără să ştie despre ce este vorba au băut ceai pe perioada internării. Rezultatele obţinute, probate prin analize serioase de laborator, au fost edificatoare, au apărut în Revista Societăţii Române de Dermatologie şi despre plantă au aflat toţi specialiştii domeniului.
L-am revăzut recent pe acest domn. Are 82 de ani, iar boala nu i-a mai apărut. Nu divulg numele plantei spre a nu le da idei şarlatanilor care se dau terapeuţi autodidacţi, speculând credulitatea românilor dispuşi să dea bani mulţi şi pe apă chioară.
Un Comentariu
Puiu
Faptul ca o baba a surclasat doctori dermatologi din Romania, Franta, America, am inteles.Am inteles si modestia doctorului publicist. Ce nu am inteles eu, e la ce foloseste acest articol? Numele plantei nu-l putem afla ,dar putem afla daca s-a scos un medicament care are la baza planta respectiva? Exista la ora aceasta un doctor care poate trata boala sau a disparut si boala? Am inteles ca despre planta au aflat toti specialistii domeniului, dar se foloseste si astazi infuzia? Daca aflu o planta impotriva sarlataniei v-o spun sigur.