Îmi cer scuze pentru întârziere, dar abia azi reuşesc să prind la reverul doamnelor şi domnişoarelor cititoare ale acestui ziar un articol-mărţişor. De fapt, acum, la început de primăvară, încerc să ilustrez, în câteva cuvinte, ajutat şi de cifre, un tablou „Femina”. Ce rol joacă femeia în judeţul Argeş şi cum ştim să o preţuim noi, bărbaţii? V-aţi pus vreodată aceste întrebări? Aţi găsit răspunsuri?
Noi avem câteva. În ultimele trei decenii s-au mai schimbat unele lucruri, dar prezenţa femeii în viaţa politico-administrativă a judeţului este la fel de redusă. Avem, de pildă, doar două reprezentante în Parlament, dintr-un total de 13, doar patru primăriţe, din 102 edili-şefi ai Argeşului, doar şase alese în Consiliul Judeţean (din 35), doar trei femei în Consiliul Local Piteşti (din 23) ş.a.m.d. Există însă şi o aşa-zisă consolare pentru doamne. Când scriu aceste rânduri, aflu că prim-ministrul României a dat undă verde pentru numirea Emiliei Mateescu în funcţia de prefect de Argeş. O premieră ce se cuvine salutată!
Lucrurile stau mult mai bine în instituţiile publice, unde aproximativ 60% dintre angajaţi sunt femei. Cât priveşte mediul de afaceri, mulţi vor fi, poate, surprinşi să afle că în această lume a bărbaţilor doamnele au câştigat un teren apreciabil. Datele de specialitate din luna ianuarie a acestui an arată că în Argeş erau active 29.597 firme, cu 42.064 asociaţi. Ei bine, 16.147 dintre aceşti acţionari sunt femei. Adică 38,39%. Mai mult de o treime!
E suficientă, cred, o astfel de ilustrare. Tuturor acestor doamne, tuturor femeilor care vă sunt aproape le oferim însă, din inimă, şi un alt tablou: „Ca să pictezi o pasăre”…
…”Pictează mai întâi o colivie/ cu ușa deschisă,/ pictează apoi ceva frumos,/ ceva simplu,/ ceva util pentru pasăre,/ Pune apoi tabloul pe un copac,/ într-o grădină,/ într-o pădure sau pădurice,/ Ascunde-te-n tufiș,/ fără nicio vorbă,/ fără să te miști…/ Câteodată pasărea vine repede,/ dar e posibil să treacă ani până se va decide./ Nu te descuraja,/ așteaptă,/ așteaptă ani la rând de-i necesar,/ cât de încet sau cât de repede veni-va pasărea/ n-are nici o legătură cu reușita tabloului./ Când pasărea sosește,/ dacă sosește,/ păstrează tăcere adâncă,/ așteaptă ca pasărea să intre în colivie/ și când a intrat/ închide-ncetișor ușița cu pensula,/ apoi șterge una câte una gratiile,/ având grijă să nu atingi aripile păsării./ Pictează apoi copacul,/ alegând cea mai frumoasă creangă pentru pasăre./ Pictează frunzișul verde și vântul proaspăt,/ pulberea solară,/ foșnetul animalelor de iarbă-n căldura verii/ și-apoi așteaptă ca pasărea să vrea să cânte;/ dacă pasărea nu cântă,/ e un semn rău,/ semn că tabloul e rău,/ dar de cântă – e semn bun,/ semn că poți să-l semnezi./ Atunci smulge-ncetișor una din penele păsării/ și scrie-ți numele-n colțul tabloului.” (Jacques Prévert).
O primăvară frumoasă, cu sănătate şi împliniri!
