…”Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate/ găsi atâta vreme pentru ură,/ când viaţa e de-abia o picătură/ între minutu-acesta care bate/ şi celălalt – şi-mi pare ne-nţeles/ şi trist că nu privim la cer mai des,/ că nu culegem flori şi nu zâmbim,/ noi, care-aşa de repede murim.”

Cu flori culese proaspăt, cu zâmbete şi cu versurile-minuni ale Magdei Isanos le întâmpinăm astăzi pe doamne şi pe domnişoare la gala dedicată lor, în fiecare an, la început de martie. „Femina”, concursul nostru de tradiţie, a prins a 22-a primăvară-n piept cu fir de mărţişor.

Şi tot o doamnă, colega noastră Mirela Neagoe, a împletit în parfum de zambile şnurul alb-roşu cu gândurile şi visele concurentelor, care şi-au deschis sufletul şi ne-au spus „un secret”. Ne-au reamintit, de fapt, că ele, doamnele, pot fi în acelaşi timp şi mame, şi iubite, şi femei de succes. Şi ştiu să rămână autentice.

Cum e posibil aşa ceva? Doar Dumnezeu ştie! Se spune că El a lucrat şase zile la această creaţie, care trebuia să funcţioneze, cu doar două mâini, în tot felul de situaţii. Să lucreze 18 ore pe zi, să îmbrăţişeze copiii, să-i vindece de orice suferinţă, de la un genunchi rănit la o inimă zdrobită. Şi sub aparenţa ei de fiinţă fragilă, să ştie să îndure, dar să învingă, să poată să negocieze şi să lupte pentru visele ei.

Un înger i-a atins obrajii şi a zis: „Dar, Doamne, se pare că ai făcut-o defectă. Ai pus prea multe poveri asupra ei!” „Nu e defectă. E o lacrimă – l-a corectat Dumnezeu. E calea de a-şi exprima îndoielile, durerea, iubirea, singurătatea, suferinţa, neputinţa. Femeia e o fiinţă foarte puternică. Oferă dragoste necondiţionată, cântă când simte că plânge, plânge când e fericită şi râde când se teme. Iar când are inima zdrobită, găseşte puterea s-o ia de la capăt, plină de speranţe.”

Şi totuşi, ea, femeia, nu este perfectă. Creatorul i-a lăsat un defect: adesea uită ce merită. Adică toată preţuirea noastră! Cu aceste gânduri, cu flori culese proaspăt şi cu zâmbete, le întâmpinăm astăzi pe doamne şi pe domnişoare la gala dedicată lor, excelenţelor la feminin.

„Sărută-mi fruntea, gândurile rele/ Şi toate îndoielile-or să moară,/ În loc vor naşte visurile mele/ De viaţă nouă şi de primăvară”.

La mulţi ani, Femina!

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio