Ieri, 1 octombrie, a fost sărbătorită Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. O ocazie potrivită pentru a analiza situaţia pensionarilor argeşeni. Sunt, în continuare, discrepanţe uriaşe între modul de trai al oamenilor de vârsta a treia, putând defini chiar două categorii: pensionari bogaţi şi pensionari săraci…
Avantajaţii
Problema pensiilor speciale i-a înfierbântat mult pe argeşeni. „Cu ce e mai breaz unul care iese din Poliţie la 50 de ani la pensie şi ia 5.000 – 6.000 lei pe lună faţă de mine care am lucrat în condiţii deosebite la Arpechim şi nu iau nici 2.000 lei pe lună?”, ni s-a plâns un pensionar care suspină după vremurile în care Arpechim era perla industriei argeşene. În ultima vreme, sute de angajaţi din Poliţie şi alte structuri speciale au ieşit la pensie la vârste ridicol de mici (chiar 40 de ani!) şi cu pensii… uriaşe! Chiar şeful IPJ Argeş, chestorul Ionel Ispir, s-a pensionat la 50 de ani. Mulţi dintre ei şi-au găsit apoi de lucru (cei mai mulţi la stat; alţii, la privat; Ionel Ispir, de exemplu, este acum şeful Pazei de la Alro în Slatina). Mai sunt magistraţii care ies la pensie cu venituri uriaşe, de peste 10.000 lei. Tot în Argeş avem şi cel mai bine plătit pensionar, fostul şef al Penitenciarului Colibaşi (peste 30.000 lei lunar).
Sărmanii
Sunt, desigur, pensionari cu venituri decente în raport cu munca desfăşurată. Dar avem şi circa 20.000 de oameni care trăiesc cu numai 450 lei pe lună (pensia specială). Au muncit în CAP-uri cei mai mulţi. Alţii – mii – au sub 800 lei pe lună venituri. Pentru ei, şansa mare o reprezintă copiii care îi mai ajută. Pentru aceşti oameni, statul face prea puţin (o testare gratuită a glicemiei, precum campania de ieri a Consiliului Judeţean, este o frecţie la un picior de lemn!). În schimb, pensionarii devin brusc utili şi buni la vot. Ei sunt cei mai disciplinaţi. Iar în final, o temă de meditaţie: oare când vom ajunge ca în Vest, unde pensionarii se bucură de nepoţi şi de călătorii cu adevărat?
