Centrala termoelectrică impresionează
Undeva, în nord-estul Germaniei, pe coasta Mării Baltice, printre câteva sate de pescari, se află vestigiile unei baze militare de rachete a Wehrmacht-ului. Destulă lume ştie că aici au fost construite temutele rachete V1 şi V2, menite să aducă „victoria finală” a Reichului, în ultimul război mondial. Mai puţină lume ştie, însă, că primii paşi spre zborul omului pe Lună au fost făcuţi acolo, la Peenemunde. Zilele trecute am avut prilejul de a vizita muzeul aflat pe locul fostei baze militare.
Până în deceniul patru al secolului trecut, Peenemunde era un sătuc de pescari. Locuitorii trăiau din ce le ofereau apele Mării Baltice şi cam atât. Asta până când Ministerul Aviaţiei al Germaniei naziste a cumpărat terenul cu pricina, construind acolo, iniţial, o bază a Luftwaffe. Ulterior, centrul de cercetări de la Peenemunde a fost separat de aviaţie, canalizându-şi activitatea exclusiv asupra rachetelor balistice. De la bun început, director al bazei de la Peenemunde a fost SS-sturmbannfuhrerul (maior, în echivalent) Wernher von Braun. Un cunoscut cercetător german, pionier al branşei şi părinte al rachetelor intercontinentale.
Monument în onoarea ruşilor evadaţi cu un avion german furat
Infrastructura prin vecini
Ca să ajungem la Peenemunde, am ieşit din ţară pe la Borş, apoi am traversat Ungaria şi Slovacia, continuându-ne drumul prin Polonia, de-a lungul frontierei sale de est cu Germania. Abia în nordul Poloniei, în orăşelul Swinoujscie, port la Marea Baltică, am trecut în Germania. Am preferat acest traseu, un pic mai lung şi mai încet de parcurs, în detrimentul celui mai scurt, prin Austria şi Germania, pe vestitele autobahn-uri, din simple raţiuni legate de preţuri. În Polonia toate-s mai ieftine (carburanţi, cazări etc) decât în Germania. Mai ieftine chiar şi decât în România. Am plătit pentru benzină cam 4,60 lei pe litru, iar pentru litrul de GPL în jur de 2 lei. Despre şosele n-are rost să vorbim. Ungurii, slovacii şi polonezii sunt la ani-lumină de noi (şi) din acest punct de vedere. Comparaţii cu Germania nu mai facem, că riscăm să părem impertinenţi.
Rămăşiţe ale unui tunel aerodinamic
Sovieticii au ras tot
Fosta bază de rachete de la Peenemunde e azi un muzeu liniştit. Peste tot, chiar şi în aer liber, lumea vorbea în şoaptă sau cu voce scăzută. Când te gândeşti la ce grozăvii de arme se lucra aici îţi piere orice urmă de bună-dispoziţie. Niciunul dintre angajaţii nemţi ai muzeului nu zâmbeşte, de parcă şi azi îi mai apasă amintirea a ce le-a făcut Reichul părinţilor şi bunicilor lor.
Multe clădiri ale imensului complex militar au fost distruse. Armata Roşie, care a capturat baza la 5 mai 1945, a zobit aproape tot. Se spune că au demontat şi expediat în URSS cam tot ce s-a putut. Au mai rămas în picioare imensa centrală termoelectrică, cea mai mare şi mai modernă din lume la vremea aceea, despre care un afiş al vremii spunea că e „construită pentru veşnicie”, şi câteva clădiri în care lucrau cercetătorii lui Wernher von Braun. Ca să vă faceţi o impresie despre cât de mare era centrala respectivă: ea ardea zilnic în jur de 2.000 tone de cărbune, adus din Silezia şi din bazinul Ruhr. Din instalaţiile de producere a oxigenului lichid pentru rachete n-a mai rămas decât fundaţia. Restul a luat calea URSS. O singură rachetă V2 a mai rămas acolo. În fapt, însă, e vorba doar de o „coajă”.
Un angajat al muzeului circulă cu o Dacie
Morală cu cotituri
La Peenemunde au fost create primele rachete balistice supersonice, intercontinentale, din lume, temutele V2. Creierul acestui program şi şeful bazei militare, SS-sturmbannfuhrer Wernher von Braun, s-a predat, în 1945, americanilor. Deşi, oficial, autorităţile SUA au catalogat SS-ul ca fiind o organizaţie criminală (pe bună dreptate), von Braun, ale cărui rachete au omorât zeci de mii de oameni, inclusiv civili nevinovaţi, n-a compărut niciodată în faţa vreunui tribunal. A fost dus în SUA, împreună cu întreaga sa echipă de zeci de cercetători. I s-a acordat cetăţenia americană şi i s-a încredinţat conducerea unor entităţi militare de cercetare. În SUA, împreună cu camarazii săi de la Peenemunde, von Braun a pus bazele programului spaţial american (seria de rachete numite Apollo), care a culminat cu primul zbor al omului pe Lună, în 1969, al Apollo 11. Fostul ofiţer superior SS a fost distins cu o sumedenie de distincţii americane, inclusiv cu „NASA distinguished Service Medal”, în anul în care racheta lui von Braun îl ducea pe Neil Armstrong pe Lună.
O rampă de testare a rachetelor
Cine vizitează azi Peenemunde cheltuie cu mare folos 8 euro (atâta costă biletul de intrare pentru un adult). Lecţiile de viaţă pe care ţi le poţi însuşi acolo fac cu mult mai mult. Nişte aviatori ruşi, prizonieri de război, care au evadat de la Peenemunde furând un bombardier german Heinkel, spuneau, cu ocazia unei vizite făcute acolo după război, că „…morala e destul de relativă. De obicei, criteriile ei le stabilesc învingătorii”.
Dacă vă place istoria şi vă puteţi permite, vizitaţi muzeul de la Peenemunde. Veţi înţelege mai bine nu doar ce vremuri au fost, dar şi ce vremuri trăim acum.
