Am avut nişte probleme, acasă, cu balconul. Din cauza unor fisuri, când ploua, apa se infiltra la vecinul de la etajul de mai jos. Am crezut că nu e mare lucru. Cel puţin, aşa părea. Ooo, dar cât a fost de complicat! Că aşa e pe la noi: linia dreaptă nu poate fi dreaptă, trebuie să mai ocolească pe undeva…

În primul rând, e greu cu meseriaşii. De unde să-i iei?! Mulţi au plecat afară, să muncească pe bani adevăraţi, iar ăia puţinii care au rămas se duc în timpul liber să onoreze comenzi mai serioase, nu să repare nişte fisuri la un balcon. Totuşi, cu ajutorul unei „relaţii” – păi, cum altfel?! – mi-a venit acasă un alpinist utilitar. Mi-a spus că îmi trebuie silicon de acoperiş, vreo patru tuburi, adică aproape 300 lei, şi că, rotund, cu tot cu manopera, mă costă 500 lei. Şi m-a asigurat că lucrarea n-are moarte. Mă şi gândeam: cu timpul, se dărâmă, naibii, blocul, dar lucrarea asta va dăinui… Dacă-mi convine – mi-a mai zis omul care m-a văzut la înghesuială – o să vină sâmbătă să rezolve totul. Bun! Dar sâmbătă n-a venit. Şi nici în altă sâmbătă. Şi-a găsit ceva mai profitabil în altă parte. Pentru vecin a fost bine că n-a mai plouat.

Între timp, am găsit – de unde, de neunde – un alt meseriaş. Mai pământean. Dintr-o privire, a văzut că nu e mare filosofie cu balconul ăsta şi a zis – aţi ghicit! – că vine sâmbătă. Fix, la ora 16. Câtă seriozitate! – era să exclam. Dar sâmbătă, la ora 16, omul îşi găsise, fireşte, alt angajament. A venit, totuşi, pe la ora 19, a remediat fisurile cu un fel de kit sau ciment elastic şi asta a fost. Cu tot cu manopera, 100 lei. Mulţumesc, sănătate, la revedere!

Ce, nu ştiaţi că aşa merge treaba pe la noi?! Iar ăsta e doar un fleac. La scară mai mare, doare mult mai tare. Exemplu: colega Mirela Neagoe scria deunăzi despre şantierul „lălăit” deschis încă din luna februarie sub ferestrele Primăriei Piteşti. Luni, după ce a fost descărcat acolo un camion cu pietriş, peisajul a devenit selenar. Cu greu a mai fost zărit un singur muncitor în perimetrul respectiv. Unde erau ceilalţi? Nu ştim. La mine, la balcon, în niciun caz. Dar lucrări particulare sunt destule, aşa că…

Ieri, marţi, poate şi de gura noastră, poate şi de gura întreprinzătorilor afectaţi din zonă, pe şantier era ceva agitaţie. Câţiva muncitori întindeau pietrişul ăla adus cu o zi în urmă. Ba chiar funcţiona şi un utilaj. Totuşi, nu e mare grabă. Contractul e pe doi ani, bani sunt o grămadă, ba chiar mai vin o grămadă, fiindcă, după începerea lucrărilor, s-au trezit băieţii că mai trebuie mutate nişte conducte, care – culmea! – nu erau în proiect, dar ce contează asta, nu?! Doi ani de muncă „la stat”, dar nu şi în weekend, ca să fie puse nişte pavele şi să fie făcut un WC subteran. Meserie, tată! Şi când te gândeşti că un bloc turn se ridică la Piteşti în câteva luni, hai o juma’ de an! 

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio