Locuitorii de pe Calea Bucureşti au contestat reabilitarea urbană încă de la început. Au depus petiţii la primărie, au protestat în faţa blocurilor şi peste tot pe unde s-a putut, fiind nemulţumiţi de planurile arhitecţilor. La acea vreme, din pricina scandalului iscat, s-a intervenit în proiect. Cetăţenii au mai salvat un copac, un petec de iarbă verde, au mai mutat câţiva centimetri parcarea în aşa fel încât, la un moment dat, nimeni nu mai ştia exact ce şi cum o să fie. Acum e limpede ca lumina zilei. O plimbare pe la câteva blocuri din cartierul Ceair este suficientă ca să vezi ce s-a schimbat: au apărut locuri de parcare cu dale „eco”, spaţii de gunoaie stil „cuşcă”, alei zdravene şi bănci iluminate. Ai spune că aşa ceva merită toate laudele. Oamenii de prin partea locului nu ne împărtăşesc însă deloc această impresie. Spun că lucrarea a fost făcută fără cap şi că acum ei au de suferit.
Băncile îi cocoşează
„Suntem majoritatea pensionari, ne-au făcut bănci fără spătar ca să stăm şi mai cocoşaţi. Tot spaţiul ăla betonat seamănă cu o criptă. Bine că este iluminat, ca să vedem noaptea golanii şi aurolacii cum îşi fac nevoile acolo unde lumea şade în timpul zilei” – Andreea.
Risipă de lemn
„La spaţiul pentru depozitarea gunoaielor mai bine nu intri, dar nu ai ce face. Pute de-ţi mută nasul pentru că, fiind îngust, unii preferă să arunce pungile de la distanţă, iar acestea se revarsă pe jos. Nu înţelegem de ce au folosit lemnul ăla bun ca să facă acel aşa-zis acoperiş. De fapt, nu e nici acoperiş – nu e nimic. Mai bine foloseau materialele ca să facă spătare la bănci” – Ion M.
„Trei cu sapa, cinci cu mapa”
„Nu sunt mulţumită deloc. S-a făcut locul ăsta, vara stau până pe la două-trei noaptea derbedei, puştani care se urcă cu picioarele pe bănci şi mese, ziua şi seara vin copiii mici în mizeria lăsată de acei indivizi. Ştiu că de proiectare s-a ocupat un arhitect de la Cluj. Dar ce, Piteştiul nu avea, domnule, un arhitect? Ei bine, nu are, pentru că nu sunt bine plătiţi şi oamenii pleacă. De aceea ne pleacă şi tinerii. Păi, în primul rând, pentru ca un om să muncească bine trebuie să-l şi motivezi financiar. Eu am văzut cum s-a muncit aici, a durat doi ani lucrarea asta de parcă era Turnul Eiffel. Erau trei-patru şefi la un grup de cinci oameni! Vorba aceea: «trei cu sapa, cinci cu mapa». Revenind la proiect, nu înţeleg de ce băncile sunt iluminate dedesubt. Neonul ăla era mai bine dacă lumina aleile. Aşa consumă curent degeaba şi tot contribuabilul îl plăteşte. S-a făcut proiectul ăsta european, dar mă întreb, oare nu puteau accesa fonduri şi pentru a face izolaţie la bloc? Eu am făcut lucrarea cu banii mei, am cheluit 1600 lei” – Marilena Vlădeanu.
George OLTEANU