Abuzul are o lege verificată în sociologie: cine are putere este tentat să abuzeze de ea. Iar puterea politică actuală începe să pună şi ea în evidenţă adevărul acesta sociologic aşa cum l-au pus toţi cei care ne-au guvernant în ultimul sfert de veac. Guvernanţii actuali au făcut din acţiunile lor politice adevăruri absolute, pe care le-au pus în buzunar ca pe un permis de armă. Şi cred că au dreptul de a ne mitralia. E adevărat, nu cu gloanţe adevărate, ci cu declaraţii politice dintre cele mai nesimţite. De exemplu, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat recent că unele solicitări de majorare a salariilor nu sunt justificate şi a dat exemplu profesorilor, care „au patru luni de vacanţă”. Iată dar cum te poţi încărca de indignare, de revoltă faţă de gloata de impostori care vor să desacralizeze una dintre cele mai vocaţionale profesii, cea de dascăl! Profesorii continuă să fie victima unor asemenea rataţi, în condiţiile în care ei sunt stâlpii spirituali de susţinere a conştiinţei, identităţii şi demnităţii noastre ca popor.
Prin urmare, continuăm şi azi să avem de-a face cu politicieni care prezintă aceeaşi psihologie, aceleaşi idei fixe, acelaşi dispreţ pentru argumentul logic al valorii, acelaşi spirit de intoleranţă şi dispoziţie agresivă, acelaşi gust pentru a crea confuzie în cadrul opiniei publice. Şi toate acestea se prezintă sub masca unui ton relaxat. Pentru că Tăriceanu a avut un asemenea ton când a făcut declaraţia despre profesori. Acest politician a recrutat numai mediocrităţi din judeţul Argeş şi le-a dus în Parlament. El însuşi e o mediocritate. Acum îmi vine în minte întrebarea: ce blestem cad pe unii oamenii să se îngrijească, să sufere, să ceară şi efectiv să lucreze pentru însănătoşirea societăţii? – mă gândesc la profesori. Iar dacă această societate nu ar avea un ideal pe care să-l atingă, orice efort de acest gen, orice postulat etic ar fi o înfundare în absurd. Iar idealul nostru actual este recăpătarea speranţei într-o Românie creată de sufletul ei superior. Or, un astfel de ideal este cultivat şi întreţinut numai de profesori, inclusiv în vacanţele şcolare. Faptul grav este că în tot acest timp, în această perioadă de permanente frământări şi zbucium politic, ţara a fost dată pe mâna unor politicieni provinciali care nu ştiu altceva decât să apară la televizor. Aceşti oameni uită că sunt demnitari în statul român, uită ce responsabilităţi au. Vă mai amintiţi? Când au început manifestaţiile la Atena, Alexis Tsipras a ieşit de mai multe ori la televizor pentru a vorbi poporului despre măsurile ce le va lua. Liviu Dragnea a făcut acelaşi lucru de când a câştigat alegerile. Se pare că politicianul grec este modelul lui Dragnea. Dar ce model şi câtă imitaţie falsă!
Prin urmare, e iritant să votezi pe cineva care are mentalitate de provincial. Nu greşesc cu nimic când afirm că Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu, Călin Popescu Tăriceanu au mentalitate de vechili. Prin anii ‘60 ai secolului trecut, Nicolae Ceauşescu le reproşa medicilor şi profesorilor că ei nu produc nimic. Şi ştim cu toţii ce s-a ales cu ţara aceasta în următorii douăzeci de ani.
Drept care, în viaţa privată, Tăriceanu este un titanozaur şi un bugetivor, care are o imensă avuţie faţă de ocupaţia de politician. Drept care, omul trecutului care trăia într-o lume de arhaice reprezentări colective a fost chemat din nou la viaţă foarte vizibilă şi chinuitor de reală. Şi aceasta nu doar în cazul câtorva indivizi dezechilibraţi, ci aproape a unei întregi noastre clase politice. Iată dar cum majoritatea celor care au votat în decembrie anul trecut pe actualii guvernanţi simt că votul lor a căzut în gol. Şi acum nu le rămâne decât să iasă în stradă şi să-şi strige disperarea. Strigătul acesta este actul lor de violenţă, care înspăimântă mai mult decât actul de a lovi cu pietre pe jandarmi, pentru că e un strigăt ce anunţă stingerea idealului unui popor.
Pe de altă parte, Călin Popescu Tăriceanu este un Tipătescu puţin mai cizelat. Iar eu de câte ori văd la televizor sau la teatru o piesă semnată de I.L. Caragiale, tot un profesor, mă bucur nespus de mult şi mă relaxez aproape terapeutic. Închinându-şi talentul unei slujiri sociale, I.L. Caragiale îşi scria piesele de teatru cu subiecte luate din societate pentru un singur scop: îndreptarea acestei societăţi. Metehnele sociale au fost prezentate de el în culori destul de variate, dar întotdeauna au avut ca scop să facă pe cei imorali şi depravaţi, uşuratici şi nesinceri mai nobili şi mai puţin imorali. Descoperind, aşadar, neîncetate plăgi sociale, I.L. Caragiale a simţit nevoia de a le vindeca şi de a însănătoşi moralitatea societăţii noastre. Căci ce sens are o descoperire a viciilor unei societăţi, dacă nu e în scop de a introduce ordinea morală în ele? Dar a judeca viaţa politică actuală făcând analogie la opera lui Caragiale este ca şi cum am merge ca Menippos în iad să judecăm frumuseţea Elenei şi a lui Narcis după oasele informe ce zac într-un colţ al Tartarului.
Gheorghe SAVU
10 Comentarii
Victor
De la un fost profesor. A fi profesor e in fond maximul ce si-l poate dori un pământean. Cat n-aș da si azi sa pot contribui la creșterea generațiilor de mâine. Lucian Blaga
Petre
Ce ar fi putut să zică Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu, Călin Popescu Tăriceanu ca să distragă atenţia de la ceea ce se întâmplă în Parlament?
Media de lucru a unui parlamentar este de o zi pe săptămână, restul timpului de 6 zile- săptamână este folosit pentru destinderea parlamentarului care este foarte obosit (după o zi de muncă). Ce trebuie precizat că destinderea acestuia nu se face gratis, ci regeşte pe banii contribuabilului pe la diverse birtuei, bordeluri etc..
La rândul lui, contribuabilul aşa cum de altfel este normal este luat la banii mărunţi de către parlamentar că nu- şi face bine treaba, că ar putea să muncească mai cu drag, să vireze bani mai mulţi la stat, că de restul se ocupă el- parlamentarul care ştie cum să- i folosească pentru distracţia personală.
Ar fi interesant să ni se răspundă de către politicianul român cum de i- se umplu buzunarele după atâta stat degeaba, în timp ce adevăratul contribuabil care trudeşte de dimineaţa până seara nu are ce pune pe masă copiilor.
Este adevărat probabil că cei care dau din clampă şi mint mai mult (precum politicienii) sunt remuneraţi mai bine de către Stat.
ILIE
Recomandăm fiecărui politician să stea într- o zi 4 ore împreună cu elevii dintr- o clasă
Bineânţeles nu m- am referit la a sta la o bere cu directorul, sau să predea cumva vre-o lecţie (că nu este cazul).
După programul respectiv să ne comunice dacă mai doresc. (atenţie nu intră în discuţie salariul pe care- l vor primi după cele 4 ore de stat (în adevăratul sens al cuvântului) la catedră)
Să sperăm că după…, nu vor mai avea chef de comentarii.
Elena Delia Dumitricā
Din atitudinea acestui mediocru motociclist, tariceanu (isi merita minuscula), rezida nu numai frustrari personale la adresa actului educational, ci, mai ales, ura fata de instructie, adica fata de acea institutie a statului care ar putea fi premiza unui sistem meritocratic. Deci de ce le este teama acestor desculti (ca si basescu, iarasi cu minuscula)? Le este teama de scoala si sa traiasca intr-o societate in care fiecare primeste ceea ce merita, adica…eu stiu…o matura in mana, un surub, o vâslā , o sticla de whisky etc..
Marian
Umilirea sistemului de educaţie nu ar fi dat rezultate dacă nu ar fi existat cozi de topor de genul Bratu, Gardinel, Tudosoiu, s.a.
Acest Tudosoiu în anul şcolar 2016- 2017, nu a fost în stare să – şi ţină 2 ore/ săptămână şi acelea de sport şi ne face nouă gargară, ameninţări cu inspecţii etc.
Rău am ajuns, să fim conduşi tocmai de aceia care nu- şi fac treaba şi manifestă rea credinţă faţă de tot ce se numeşte educaţie.
Elena
Se pune întrebarea, de ce nu reacţionează Ministrul Educaţiei sau măcar indivizii angajaţi pe salarii grase din cadrul Ministerului Educaţiei ?
Oare obrazul celor de sus este mai gros decât şoriciul rasei porcine?
Să fie totul o cloacă, să conteze doar banul?
Oare educaţia, deminitatea, cinstea, verticalitatea, etc nu- şi mai găsesc rostul în România?
Ionel
Familia Tudosoiu (implicată în afacerea cu bonuri și tichete) câștigă ~ cât șeful Tăriceanu.
Păunică Mihai director general Buget Finanțe M.E.N, 240 milioane/ lună câștigă chiar mai mult decât parlamentarul Călin Popescu Tăriceanu.
Lista poate continua.
Este normal ca ăști nesimțiți să critice cadru didactic pentru un salariu mediu de 20 milioane/ lună?
Multe cadre didactice își petrec concediu de vară la sapă, pentru a putea să pună ceva pe masă.
Nu-i așa domnilor mai sus menționați că nu știți ce este aceea sapă.
Probabil că nu știți cum arată nici măcar un hârleț, dar pe de altă parte nici nu vă trebuie, doar sunteți „acoperiți”.
Ionel
Parrlamentarul mai sus mentionat are ~ 200 milioane/ luna (fara sumele de cazare , masa distractie birou parlamentar) etc adica cat castiga un cadru didactic intr-un an
Marinică
Parlamentarul mai are şi zile de concediu fără număr.
Dar vorba ceea, e mai simplu ca politicienii să vadă paiul din ochiul altuia decât bârna (bârnele) din ochilul lor
Ion
Asta-i ţară de drogaţi şi / sau de sadomasochişti.
Sistemul de educaţie a reuşit performanţa de a ocupa la salarizare locul 10 din 12, şi nimeni nu zice nimic.
Doar sindicaliştii ca alde Voica se laudă cu performanţa că de pe locul 8 în grila de salarizare a reuşit să avanseze pe locul 10. Se pare că direcţia sindicaliştilor este bună, dar din păcate au greşit sensul de mers.
Totuşi toată lumea din educaţie este fericită că a fost păcălită.
De multe ori drogaţii mai au o scuză că sunt drogaţi şi nu ştiu ce fac, dar este posibil să ne confruntăm cu un autism generalizat al sistemului de educaţie, care aplaudă când ajunge pe primul loc din coadă la salarizare şi scandează …
Până şi un tablagiu debutant (cu 6 luni de şcoală) are salariu dublu decât al unui cadru didactic.
Nu degeaba se spune că „prostia şi domnia se plătesc”.