Patru izvoare din Piteşti au fost închise, de joia trecută, ca urmare a creşterii bruşte a concentraţiilor de amoniu determinate în apa de adâncime (foraje la peste 160 metri). Din acest motiv, nu mai curge o picătură la cişmelele publice din Prundu-parc, piaţa Războieni, strada Libertăţii din Trivale-blocul D1 şi Mărăşeşti. Cu acelaşi tip de problemă se confruntă, însă, şi alte izvoare din urbe, care curg în continuare, restricţionarea consumului fiind făcută prin afişe de avertizare privind… nepotabilitatea apei. Cum explică această situaţie DSP Argeş citiţi în ceea ce urmează.
Amoniu în exces
Neconformitatea la parametrul amoniu a fost depistată de DSP Argeş după obişnuitele analize de laborator efectuate, în cazul izvoarelor publice, cel puţin o dată pe an. La izvoarele deja închise creşterea concentraţiei de amoniu în apă a depăşit valori de 2 mg/l, în condiţiile în care norma este de 0,5 mg/l. În alte 20 de puncte din Piteşti s-a depistat aceeaşi problemă la cişmelele aflate pe domeniul public; însă deficienţa a fost ceva mai… diluată, în sensul că valoarea permisă a fost mai puţin depăşită. Unii piteşteni se aprovizionează în continuare de la cele 20 de izvoare care au concentraţii de amoniu mărite. Teoretic, o fac în cunoştinţă de cauză şi pe propria răspundere, fiindcă DSP Argeş a lipit afişe în care avertizează populaţia că este afectată calitatea apei. De ce n-au fost oprite?
Şi totuşi, nu e nociv?
…Pe oamenii Direcţiei de Sănătate Publică Argeş, care ne-au oferit răspunsul, i-am găsit, ieri, cu vraful de cărţi pe birou, documentându-se asupra pericolului pe care-l reprezintă amoniul. Într-un tratat de igienă, cât latul palmei de gros, scria că amoniul, în sine, „nu are efecte nocive, toxice asupra organismului uman şi animal şi nu limitează folosinţa apei. Importanţa lui sanitară constă în faptul că el indică poluarea apei cu alte elemente chimice sau mai ales bacteriologice care pot avea efecte nocive asupra populaţiei”. În cazul izvoarelor din Piteşti care încă mai sunt în funcţiune, creşterea de amoniu indică o poluare naturală, nu de un alt ordin, întrucât, afirmă specialiştii, buletinele de analize arată că n-au fost depăşiţi parametrii microbiologici (bacterii coliforme, e-coli şi enterococi intestinali) şi chimici (nitraţi, nitriţi şi substanţe organice).
Deci, ce să înţelegem: că apa e, totuşi, potabilă? Sau că e nepotabilă, aşa cum scrie pe afişe?
Avem şi o veste bună: aceleaşi analize de laborator au arătat că (doar) două izvoare din Piteşti sunt absolut sigure: cel din zona „Dedeman” şi cel de lângă Liceul „Ion Barbu”, acesta din urmă având o concentraţie de amoniu de – atenţie! – 0,09 mg/ l.
Odată înregistrate neconformităţile, DSP Argeş a dispus măsuri de remediere în cazul izvoarelor oprite; revizia cade în sarcina ADP Piteşti.
În loc de încheiere, iată mesajul DSP Argeş: „Populaţia trebuie să ştie că apa de la reţea este controlată şi de noi, şi de DSP şi de Apă Canal! Pentru maximă siguranţă, beţi apă de la robinet!”
Mirela NEAGOE
