Deşi le lipsesc zăpezile de altădată în perioada sărbătorilor, piteştenii, profitând de zilele libere, au ieşit la promendă pe Strada Mare. Copiii şi mai ales adolescenţii s-au distrat la patinoarul artificial, dar nimeni nu şi-a pus problema amenajării acestuia…

Bunele intenţii

Administraţia locală a schimbat câteva „cutume” din Piteşti. Spectacolele au loc tot mai rar în Piaţa „Vasile Milea”, fiind folosit mai mult platoul din vecinătatea Primăriei, Orăşelul Copiilor se află acum în zona Bowling, iar în timpul verii, terasele cu bere şi grătare au cam dispărut.

Micul „talcioc” cu haine de sezon existent ani la rând lângă sediul Filarmonicii a fost şi el mutat în spatele Teatrului „Al. Davila”. Unii apreciază eforturile edililor deşi, firesc, întotdeauna vor fi păreri pro şi contra unor decizii. Numai că, în contextul în care aleşii locali încearcă „eliberarea” centrului care să fie rezervat promenadei, reapariţia patinoarului artificial la doar 30-40 de metri de Primărie, pe Strada Mare, i-a surprins pe câţiva cârcotaşi. Majoritatea oamenilor consideră lăudabilă hotărârea primăriei de a accepta amplasarea acestuia pentru distracţia tinerilor. De cum a fost inaugurat patinoarul, ei l-au şi luat cu asalt, demonstrându-şi calităţile pe gheaţă. Părea că toată lumea e mulţumită, iar numărul mare al celor care se relaxează dansând pe patine a lăsat impresia generală că ideea a fost foarte inspirată. Cu excepţia câtorva pensionari care au observat o apropiere nefirească între marginea patinoarului şi uşa bisericii romano-catolice „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul”…

Rugăciuni tulburate

Într-adevăr, distanţa nu este mai mare de zece paşi. Unii s-au întrebat dacă e normal ca un loc de agrement să fie amenajat atât de aproape de Casa Domnului, iar câţiva au început să caute în legislaţie articole referitoare la astfel de situaţii. Au găsit Legea 422/2001, dar şi alte reglementări care prevăd măsuri de protecţie a monumentelor istorice, categorie în care se încadrează şi lăcaşurile de cult. Unele voci au invocat faptul că nu trebuie autorizate construcţii pe o distanţă mai mică de 200 de metri faţă de o biserică. Însă parohul George Cherecheş, mult mai chibzuit, şi-a dat seama că patinoarul nu este o construcţie în sine, ci are caracter provizoriu, pe o perioadă bine determinată, iar amenajarea lui nu  pune în pericol monumentul. Contestatarii invocaseră chiar şi „imoralitatea” amplasării unui loc de distracţie la câţiva paşi de biserică. Lăsând la o parte hărmălaia tinerilor, muzica răzbate din boxe, iar credincioşilor le e tulburată liniştea, mai ales în perioada sărbătorilor când slujbele au o frumuseţe aparte.

Înţelepciunea preotului

Raţional, preotul nu s-a grăbit să depună reclamaţii la primărie, nici să conteste decizia edililor. Dimpotrivă, spirit împăciuitor, George Cherecheş a trimis mesaje de felicitare mai marilor urbei şi n-a suflat un cuvânt despre această problemă. Pentru a fi toată lumea mulţumită, parohul, pesemne inspirat de Sfântul Anton la care se roagă zilnic, a găsit soluţia. A discutat cu proprietarul patinoarului şi l-a informat despre programul slujbelor. Înţelegător, patronul a bătut palma cu preotul şi i-a promis că în timpul serviciilor divine muzica va fi oprită. Şi cum omul şi-a ţinut cuvântul, toată lumea s-a calmat, iar sutele de copii şi tineri care vin zilnic la patinoar împlinesc cuvântul lui Iisus care îndeamnă: „Bucuraţi-vă!”

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio