Paşti în aer liber, pe valea Vâlsanului
Profitând de mini-vacanţa de Paşti, am decis să fac împreună cu familia un traseu în aer liber.
Am mers mai întâi în Poienile Vâlsanului, acolo unde sute de argeşeni au ocupat malul apei pentru a face grătare şi a se simţi bine în aer liber.
Dincolo de manelele pe care mulţi le ascultă la maximum, de nici urşii nu mai îndrăznesc să coboare din păduri, turiştii de ocazie lasă în urma lor mormane de gunoaie şi vetre improvizate.
Cel mai rău este, însă, drumul de acces, care de la Merişani şerpuieşte prin Mălureni, Muşăteşti şi Brăduleţ şi este plin de găuri. Pe alocuri, asfaltul a dispărut cu totul, de nici nu zici că drumul a fost reabilitat cu fonduri europene!
Gropi n-ar fi multe tare. Asta pentru că mai multe gropi mici s-au unit între ele şi-au rezultat unele mari, rotunde, avide de pivoţi şi de bielete.
Atât a mai rămas din calea ferată Vâlcelele-Râmnicu-Vâlcea
Mult mai bun e drumul spre Curtea de Argeş, prin Valea Iaşului, dar apoi dăm de un alt bucluc: drumul naţional spre Râmnicu Vâlcea, care şi el este plin de gropi şi alunecări de teren (cele de la Piatra sunt deja… istorice!).
La întoarcere, însă, am venit tot pe drumul Râmnicu-Vâlcea – Curtea de Argeş, trecând pe lângă rămăşiţele a ceea ce a fost odată calea ferată ce pornea de la Vâlcelele şi ajungea în Râmnic.
Ce păcat că drumul de fier a fost abandonat! Revenind la şosea, aceasta este o alternativă perfectă pentru drumul naţional Piteşti-Râmnicu Vâlcea pe care traficul a fost de coşmar la terminarea vacanţei de Paşti. O variantă perfectă pentru cine ştie…
