De prea mulţi ani suntem dependenţi de un stat care ne infantilizează aproape zilnic. Dependenţa economică de „statul-părinte”, lipsa iniţiativei particulare şi asumarea vreunei responsabilităţi, sărăcia generalizată, minciuna cinică a politicienilor, toate acestea ne reduc eul la stadii specifice copilăriei. Adultul român se comportă ca un adolescent care încă nu s-a maturizat ca bărbat. El este un veşnic fiu care consideră că i se cuvine mereu câte ceva de la „statul-părinte”. Din punct de vedere al maturizării noastre psihologice, am rămas la valorile de dinainte de 1989. Este vorba de un profil psihologic al aşteptării unor gesturi paternale ale statului. Trăim într-o societate care nu ne lasă altă posibilitate decât pe cea a procurării mâncării de zi cu zi, cum sugestiv scria Eugen Ionescu în piesa „Victimele datoriei”, excelentă parabolă pentru fenomenul infantilizării psihice şi morale a adulţilor.
Iată un exemplu concret. Dacă am face un sondaj de opinie în rândul locuitorilor oraşului Mioveni, nu ştiu câţi dintre respondenţi i-ar cunoaşte mai bine pe şefii de la Dacia decât pe Şerban Valeca. Or, de aceşti şefi depinde bunăstarea oraşului şi a familiilor lor. Drept care, noi îi cunoaştem foarte bine pe guvernanţi, dar nu-i cunoaştem pe cei care ne asigură pâinea zilnică. Cunoaştem foarte bine culorile şi sloganurile politice şi mai puţin pe cele publicitare. Mitul statului-providenţă, statului-paternalist, statului-sinecurist trebuie să ia odată sfârşit. „Românul s-a născut bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar”, vorba lui Caragiale. Protecţia socială la noi este un parazitism camuflat. Adrian Marino era de părere că toate nenorocirile României de după 1989 vin din faptul că nomenclatura, care a condus întreaga administraţie, nu vrea să-şi piardă poziţiile dominante, privilegiile, salariile grase etc. Suntem victimele statului omniprezent, birocratizat, parazitar şi corupt. Adevărata revoluţie de aici trebuie să înceapă. Trebuie să ne construim o societate în care capitalismul să se dezvolte de jos în sus, prin întreprinderi mici şi mijlocii, încurajată de o politică foarte bine definită. Or, zilele acestea se discută despre buget. Se împart banii ţării diferitelor categorii sociale şi instituţionale, aşa cum o familie îşi împarte bunurile copiilor ei. Şi de aici apar nemulţumirile, ba că ălora le-a dat mai mult, că altora le-a dat mai puţin etc. Vorbim de un proces de infantilizare petrecut la scară naţională.
Pe de altă parte, Ioan Petru Culianu crede că românul are o aversiune spontană, viscerală, faţă de capitalism şi-şi îmbrăţişează cu ardoare statul. Culianu este de părere că, dacă românul s-ar fi aplecat asupra acestui sentiment profund ca să-i scruteze originea, ar fi înţeles că tocmai acest sentiment filial îl împiedică să priceapă capitalismul şi să se integreze regulilor acestui sistem. Încă de la apariţia, extrem de tardivă, a capitalismului în România, „intelighenţia” românească a fost complet descumpănită.
Cel dintâi roman modern românesc demn de acest nume, „Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon (1863) – unde ciocoii, termen foarte depreciativ, ar fi echivalentul burgheziei – este o critică feroce a burghezului, însoţită de o exaltare fără limite a valorilor sociale tradiţionale, adică a armoniei, a înţelegerii cordiale dintre feudali şi ţărani. Or, burghezul este, în fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniţiative. Puţin contează că libera iniţiativă este denaturată şi transformată, în acest roman, în hoţie şi şarlatanie meschină. Ideea însăşi a capitalismului e ceea ce nu-i convine lui Filimon, cum nu-i convine niciunuia dintre marii scriitori români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Aproape că nu există vreo creaţie majoră a literaturii române, chiar dincolo de aceste limite cronologice, care să nu conţină, implicit sau explicit, o critică a capitalismului. După Nicolae Filimon e rândul lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922) să prezinte în culorile cele mai negre figura reprezentantului liberei iniţiative agricole, acela care rupe armonia prestabilită dintre latifundiari şi ţărani (în romanele „Viaţa la ţară”, 1894-1895, şi „Tănase Scatiu”, 1895-1896), ştafeta fiind apoi preluată de marele romancier Mihail Sadoveanu (1880-1961), membru al cercului Semănătorul, care se slujeşte de aceleaşi culori, fără a se fixa şi asupra deplasării forţei de muncă de la sat la oraş şi alienarea totală a societăţii noastre din perioada când îşi scria opera.
Dar ce-i spune sociologului această realitate? Îi spune că numai atunci când românul va fi caracterizat de libera iniţiativă şi se va desprinde de stat, va avea cu adevărat un partid liberal puternic în societatea românească. De ce am avut un asemenea partid atât de puternic în prima parte a secolului trecut? Pentru că o bună parte a acestei perioade votul a fost cenzitar, iar alegătorii trăiau de pe urma iniţiativei lor particulare şi nu de pe urma statului. Nu insist! Aşa că să fim în continuare atenţi la cum se împarte bugetul ţării, pentru a ne menţine stadiul infantilizării naţionale!
Gheorghe SAVU
19 Comentarii
Elena Delia
Curat-murdar! De partid liberal puternic, la noi, nu prea vad sanse; poate doar de lideri „liberali”, cocotati acolo sus, fara sa aiba habar de adevarata semnificatie a sintagmei „PRIN NOI INSINE”, ci aplicand-o pe aceea „numai pentru noi insine”. Pacat! Intr-adevar, parintele romanilor e statul; suntem prea dependenti de „Maria Sa”. Dintr-un garant al ordinii si al respectarii legilor, statul a fost si este pentru romani „mana care te hraneste”. Referitor la capitalism : stim bine ca acesta reprezinta o realitate economica, dar, mai ales, sociala, care are nevoie de cel putin 3 generatii, pentru a se fundamenta. In istoria noastra nu am avut niciodata 3 generatii, adica aproximativ 70 de ani consecutivi, in care sa se aplice acelasi sistem politico-economic. Deci de unde capitalism? Nu am inteles daca sta in firea romanilor sa fie dependenti in mod extrem de stat sau daca toate conducerile au indus acest raport cetatean-stat tocmai pentru a crea aceasta dependenta oarba a cetatenilor fata de stat, pentru a-i manipula mai usor. Aceasta manipulare apare ca un santaj.
Valentin
Buna asta cu romanul s a născut bursier, trăiește funcționar si moare pensionar
Tilica
Statul nu dă oamenilor mulţi decât frimituri, caşcavalul se împarte între politicieni.
Practic Statul Român funcţionează încă de pe vremea lui Eminescu pe principii mafiote.
Definiţia Statului este că acesta este ceva care adună de la fiecare prin intermediul taxelor pentru a oferi protecţie cetăţeanului (de a- l apăra de hoţi, de cotropitori, etc.).
Ori, dacă privim mai cu atenţie constatăm că tocmai aceasta este definiţia sistemului MAFIEI, se adună de către mafioţi o taxă de protecţie pentru a nu fi apăraţi împotriva altor hoţi.
Principiul pe care funcţionează Statul Român este adunăm de la mulţi şi împărţim „grosul adunatului” la puţini.
Totuşi, este o mare diferenţă între Statul Mafiot şi sistemul Mafiei, durerea cea mai mare mare este că dacă te fură alţii mai este cum este, dar este umilitor şi foarte dureros să te fure tocmai statul.
ION
Dacă Statul Român ar fi corect judecat pentru fărădelegiile pe care le face şi infracţiunile pe care le comite, ar trebui să fie arestat şi închis la puşcărie pentru câteva sute ani
Dora
Domnule Savu, Dacă Dinu Păturică a fost burghez, atunci de aceea ni se întâmplă ce ni se întâmplă.
Andrei
Statul modern a adus cu sine externalizarea unor funcţii ale familiei tradiţionale, precum educaţia şi sănătatea. Precarităţile sunt speculate de unii, cele din educaţie şi sănătate, cei cu puţine resurse (capital) educaţionale şi cei cu deficit de sănătate, adică bătrânii, noi toti fiind într-un mediu extrem de competitiv. Speculanţii sunt lipsiţi de cavalerism, de umanism, profitând de persoanele vulnerabile, lucru care nu se întâmplă nici în natură, la aceeaşi specie, ei fiind probabli din alte specii. Pater-ul nostru absolut, Dumnezeu, cu Fiul alături, prin Sfântul Duh, părinţii din familiile tradiţionale, barbaţi şi femei, ar fi de dorit să se regăsească, în formele moderne din stat. Notă: Stat este toată România, cu instituţiile sale şi societatea civilă.
Andrei
Poate cu expresia pensionar, s-ar cuveni folosită şi expresia bătrân. Iar bătrânii din societatea tradiţională, cu ştiinţa lor de viaţă, cu experienţele lor, ar trebui să-i regăsim în societatea modernă. Ei există, sunt lângă noi, dar nu vrem să-i vedem, îi numim doar pensionari.
pensionarul tanar
Sunt si pensionari de 47 de ani cu pensie de 120 milioane lei: sotia lui florin iordache, devenit celebru in ultimele zile!
Andrei
Pledoaria era pentru batrânii vulnerabili, cu resurse de adaptare diminuate, cei care nu au sprijinul nostru emotional, intelectual, care din neglijenţa noastră le este depreciată experienţa de viaţă.
Andrei
erata: cărora, din neglijenţa
Samir
Statul ii ajuta pe romani, statul ii fura
Cosmin
Un articol bun si adevarat. Statul a avut mari si multe lacune si inainte si dupa revolutie. Statul actual e protectionist – cu bani foarte putini, ce e drept – pentru paturile sarace si sufocant pentru afaceri. Statul e antagonist cu mediul de afaceri, nu intelege ca mediul de afaceri trebuie incurajat ca sa aiba de unde strange banii necesari pentru protectia sociala….
Paun
Este greu să faci democraţie cu, comunişti.
Practic este imposibil ca după 50 de ani de teroare comunistă să faci democraţie într+un timp prea scurt. Probabil că nici 50 de ani nu este de ajuns să ne revenim.
Vechii comunişti care au preluat puterea în 1990 erau şi sunt foarte înfometaţi să sugă sângele poporului.
Singura diferenţă între stăpânii de ieri şi cei de azi este că cei de astăzi nu mai au frică de nimeni şi de nimic, astfel corupţia a pătruns în tot şi- n toate.
Astăzi românii nu mai au părinte. Părintele România prin intermediul politicienilor le- a creeat românilor condiţii să moară de foame în propria ţară, ajungându- se la performanţe pe care nici tătarii sau turcii nu şi le imaginau acum câteva sute de ani. Ce simplu este să demolezi un Stat.
Alin
Statul este aceea instituţie care îţi ia şapte piei şi- ţi oferă la schimb vorbe.
IULIU
Hoţi, hoţi, dar sau înmulţit rău maică.
Pe vremuri, furau câţiva şi aceea cu măsură.
Astăzi sau înmulţit şi fură fără măsură.
În România nu intră nimeni în politică de dragul de a intra, ci doar pentru a obţine ceva foloase în plus faţă de ăla care nu face politică.
Inclusiv ca să ocupi un post prin ăst sistem bugetar, dacă nu aparţii niciunui partid, nu te ajută nimeni şi eşti repins înainte de a te înscrie.
Pe scurt acesta este Statul Român, format numai din politicieni şi doar pentru ei.
Statul nu este al nostru este al lor (al infractorilor de politicieni) aşa cum a lăsat a se înţelege de la Ştefan cel Mare, la Eminescu şi în continuare…
Mihai
Este normal să fure.
Astăzi au apărut sacoşi mai mari, mai performante, burţile şi necesităţilor aleşilor au crescut, şi musai trebuie umplute cu ceva, nu? Şi de unde să se umple, dacă nu din buzunarele noastre, că doar n- o să le dea străinii din buzunarele lor.
Maria
Oare, cum or fi nimerit în toate funcțiile Statului numai oameni specializați în ale furtului ?
Tilică
Dacă vedeți pe cineva din România care s- a îmbogățit din muncă cinstită vă rugăm să neanunțați și pe noi.
Minodora
E greu să dezveți lupul să mănânce oi, (poate doar să- i schimbi culoarea) și imposibil să dezveți Statul de la furat.
Și acum, după ce s-a specializat Statul în diverse tipuri de furat timp de atâția ani, este chiar neindicat să- l dezvățăm.
Gândiți- vă numai câți bani s- au cheltuit și investit pentru crearea corupției. Nu ar fi păcat să renunțăm tocmai acum, când mai avem puțin și ajungem la fundul sacului ?