Deşi supuşi oprobiului public, semenii noştri care-şi petrec sărbătorile departe de cei dragi, în celulele Penitenciarului Colibaşi au şi ei nevoie, poate mai mult decât oricine de Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin intermediul slujitorilor Lui. Iar astăzi, cunoscutul duhovnic Constantin Onu le va vorbi şi îi va asculta.
Reacţia unui deţinut de temut
„Chiar şi în sufletul celui mai mare criminal, se poate ascunde ceva bun…” scria genialul Dostoievski, excelent cunoscător al sufletului şi psihicului uman. Iar cei care-şi ispăşesc pedeapsa lumească după gratii, indiferent de faptele pe care le vor fi săvârşit, simt mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, nostalgia copilăriei alături de familie, când petreceau în jurul bradului. Alţii, la Naşterea sau Învierea Domnului au chiar mari revelaţii când se căiesc profund pentru păcatele lor, întorcându-se precum fiul risipitor cu faţa spre Dumnezeu în rugi însoţite de suspine. De-a lungul îndelungilor ani de activitatea pastorală, părintele prof. univ. dr. Constantin Onu a văzut multe, inclusiv situaţii de felul celor descrise mai sus. Deşi se ocupă cu precădere de comunitatea surdo-muţilor, slujitorul altarului nu uită nici alte categorii sociale. Recent a ajutat cu alimente zeci de elevi cu nevoi speciale ale unei unităţi de învăţământ din Costeşti. Tot el a iniţiat o amplă acţiune prin care îi sprijină pe pustnicii din munţi! Preotul nu-i uită nici pe cei din închisoare. Acolo, printre ei, a fost martorul unei convertiri miraculoase pe care ne-a relatat-o: „Am fost mai demult să le vorbesc. S-au adunat într-o sală mare, iar în primul rând a stat cel mai de temut deţinut care era atunci la Colibaşi. Ceilalţi se ridicau în picioare când trecea el. M-a ascultat mai atent decât oricare. La finalul predicii mele, s-a ridicat, a întins mâinile în sus şi a strigat: „Cred în Hristos! Vreau să mă mântuiesc!” M-a cutremurat reacţia lui. Şi ulterior a devenit credincios autentic…”
Îndurarea Domnului
Astăzi încărcat cu daruri precum Moş Crăciun părintele va merge din nou la Penitenciarul Colibaşi. Cu ajutorul multor credincioşi care i s-au alăturat, preotul, supunându-se, evident, rigorilor penitenciarului în privinţa pachetelor, va împărţi sute de daruri: alimente neperisabile, dulciuri, citrice. Din pacheţele nu vor lipsi însă nici iconiţele şi cărţi de rugăciuni. Preotul va petrece câteva ceasuri în mijlocul deţinuţilor. La va vorbi despre miracolul Naşterii Mântuitorului şi despre modul în care ei pot căpăta îndurarea de la Dumnezeu, spre binele lor şi al familiilor care-i aşteaptă acasă. C-tin. Onu este dispus să le dea sfaturi duhovniceşti tuturor celor care le vor solicita şi ne-a mărturisit că trece pragul penitenciarului de la Colibaşi cu convingerea că, ascultându-l, măcar unul dintre sutele de deţinuţi, se va întoarce pe loc spre Dumnezeu, precum tâlharul pe cruce iar atitudinea sa va fi pilduitoare şi pentru ceilalţi.
