Cristian Ichim, pe numele de călugăr Caliopie, şi-a dedicat peste 20 de ani slujirii Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, în calitatea sa de consilier eparhial în domeniul construcţiilor şi al patrimoniului. Şi-a dedicat timpul şi energia împărţindu-se între altar şi şantier. Osteneala sa şi jertfelnicia i-au fost răsplătite de însuşi Patriarhul Daniel, care a considerat că „Vrednic este!” după cum s-a rostit în cor.

Îi datorează totul arhiereului

Venit de pe meleaguri moldave, ca mentorul său spiritual, ÎPS Calinic, tânărul pe atunci monah Caliopie era bine primit de clerul argeşean, mai ales datorită firii sale joviale şi a urşurinţei cu care s-a integrat în „România de la Argeş”, după sintagma lui N. Iorga. Mai ales accentul moldovenesc îl făcea plăcut pe noul venit în rândul monahilor. Pentru destoinicia pe şantierele de restaurare ori consolidare a bisericilor, schiturilor şi mănăstirilor, călugărul a fost numit consilier eparhial cu atribuţii în domeniu. Această funcţie nu implică decât ascultare, muncă, sacrificiu. Încă de la întronizarea sa în scaunul de ierarh la Curtea de Argeş, ÎPS Calinic şi-a propus să salveze toate lăcaşurile de cult aflate în ruină. Şi a reuşit graţie părintelui Caliopie, care şi-a dovedit priceperea în organizarea şantierelor, procurarea materialelor, aducerea meşterilor. Smerit din fire, Caliopie nu-şi arogă niciun merit, ba chiar spune că-i datorează totul arhiereului: „Nu merit eu nicio laudă; tot ce am făcut, ce am devenit, ce sunt le datorez arhiepiscopului Calinic. A fost o împreună-lucrare de-a lungul vremii. Nu i-am fost eu singurul consilier, eram cinci-şase, în diverse domenii. Numai că ei aveau familii, erau cu program fix, iar eu, monah fiind, mă dedicam în permanenţă problemelor şi proiectelor, eram la dispoziţia arhiepiscopiei 24 de ore din 24!”

Necropola, întâia realizare

Lista monumentelor salvate prin intervenţia părintelui Caliopie e lungă. La ea se adaugă bisericile zidite în ultimii 20 de ani pe cuprinsul eparhiei Argeşului şi Muscelului. Peste toate şi-a pus amprenta monahul moldav care dădea îndrumări preoţilor, constructorilor, pictorilor, sculptorilor. Cea mai însemnată realizare va rămâne necropola regală în care astăzi îşi dorm somnul de veci regii şi reginele României. Astăzi vedem în Curtea de Argeş o operă arhitecturală măreaţă în care, pe lângă rolul ei de necropolă, se află şi paraclisul închinat Sfintei Filoteea. Munca a fost enormă, iar pentru părintele Caliopie, cel însărcinat cu această lucrare, a fost „proba de foc”. Presiunea era greu de imaginat, fiindcă starea de sănătate a Regelui Mihai se înrăutăţea şi, după cum se ştie, în mod surprinzător, Regina Ana avea să-şi dea obştescul sfârşit în vara anului 2016, când încă se lucra la necropolă. Numai părintele Caliopie ştie prin ce clipe grele a trecut când capete încoronate ale Europei, prinţi şi prinţese, înalţi demnitari şi-au făcut loc printre schele pentru a participa la înmormântarea Reginei Ana! Dumnezeu însă l-a ajutat pe călugărul care-şi dedica ziua şi noaptea şantierului, stând în permanenţă lângă muncitori. I-a dat biruinţa cuvenită aleşilor Săi, iar familia regală a României i-a apreciat eforturile. 

Prieten al Prinţului Nicolae

Cu prilejul celor două înmormântări, a Reginei Ana şi a Regelui Mihai, părintele Caliopie a cunoscut îndeaproape familia regală şi a legat o trainică prietenie cu Prinţul Nicolae. Acesta a devenit fiu duhovnicesc al arhiepiscopului Calinic şi mai ales în ultima vreme tânărul cu sânge albastru este nelipsit de la slujbele importante, cum ar fi sfinţiri de biserici ori hramuri ale lăcaşurilor de cult. Jerfelnicia sa pe şantierele eparhiei, nevoinţele sale de monah, dar şi harul oratoric pe care l-a dobândit în ultimii ani nu au rămas neobservate la Bucureşti. În aceste zile se împlineşte un an de când Patriarhul Daniel a semnat actul prin care părintele Caliopie, care era stareţ al Mănăstirii Curtea de Argeş, a fost ridicat la rang de arhimandrit. A fost o bucurie enormă pe care a trăit-o alături de cel care i-a călăuzit paşii pe drumul devenirii sale, ÎPS Calinic. Din acel moment au început speculaţiile legate de faptul că drumul spre treapta supremă de arhiereu este deschis. Părintele Caliopie, spune răspicat: „La Argeş nu există post vacant de episcop! Avem ierarh şi mă rog pentru sănătatea lui! Eu nu-mi doresc nimic, cum nici să fiu arhimandrit nu mi-am dorit, pentru că înseamnă responsabilităţi în plus…” Dar dacă Dumnezeu a binevoit prin intermediul Patriarhului Daniel să-l aşeze în treapta aceasta, părintele Caliopie s-a supus, făcând ascultare. În aceste zile îşi aminteşte cu drag când soborul de preoţi laolaltă cu mulţimea credincioşilor, chiar în necropola regală pe care a ctitorit-o, a cântat de trei ori: „Vrednic este!” A trecut un an de atunci. Iar clerul argeşean, monahii şi însuşi arhiepiscopul ne încredinţează de vrednicia arhimandritului Caliopie.

Distribuie pe Facebook