În ultimii ani, Argeşul a avut mult de suferit din cauza dispariţiei unor agenţi economici importanţi. Arpechim, ARO, Rolast şi Grulen sunt doar câteva dintre unităţile etalon ale industriei răpuse de capitalismul de cumetrie, dominat de consumerismul promovat de hipermarketurile care ne-au invadat. În unele zone ale ţării redresarea a venit de la parcurile industriale. Acestea au atras numeroşi investitori, iar mediul economic s-a animat. Judeţul nostru a coborât în topul naţional economic de pe locul 3 pe locul 7 tocmai pentru că n-are astfel de parcuri. Iar tergiversarea unor proiecte de infrastructură esenţiale pentru sudul ţării a făcut ca marile companii să se concentreze în alte zone mai atractive.
Concurenţa
Ardealul este principalul beneficiar al politicii de dezvoltare a parcurilor industriale, dublată de dezvoltarea infrastructurii de transport către Occident. Parcul industrial de la Cluj este, în acest sens, un reper. Aradul stă, de asemenea, bine, Timişoara nu mai vorbim. În sud, dincoace de Carpaţi, Bucureşti, Constanţa, Ploieşti şi Craiova stau mai bine la acest capitol. Pe noi ne interesează în special Ploieştiul care este concurent direct al Piteştiului în lupta (încă nu foarte vizibilă) pentru supremaţie într-o viitoare regiune. Astfel, pe lângă faptul că a acaparat majoritatea instituţiilor deconcentrate cu caracter regional, Ploieştiul a dezvoltat nu mai puţin de şapte parcuri industriale. Unele dintre cele mai mari companii din lume au găsit aici tărâm fertil pentru a implementa proiecte care au generat mii de locuri de muncă şi, desigur, au atras alte investiţii. Aşadar, încă un punct în plus pentru Ploieşti.
Piteştiul suferă
Cum stăm în Argeş? Slab! Doar în Mioveni s-au pus bazele unui parc industrial, dar acesta nu acoperă nici pe departe nevoile de dezvoltare ale judeţului. Piteştiul, în schimb, suferă în această privinţă. Nici nu are terenuri libere (din cauza punerilor în posesie), iar proiectele imobiliare au acaparat mediul investiţional. Unde să faci parc industrial? Pe cele 130 de hectare de teren rezultate după demolarea CET Sud II. Dar primarul Cornel Ionică ne-a spus că acolo nu se poate face nimic deocamdată (deşi investiţia, multianuală, a fost bugetată), deoarece Piteştiul e în litigiu cu Bradu. Motivul: primarii din Bradu au făcut puneri în posesie pe terenul de lângă Arpechim, iar acest lucru a dus la blocarea tentativei de amenajare a parcului industrial. Primăria plănuieşte, totuşi, să mai aloce un teren pentru un astfel de parc, după dezmembrarea unui alt CET dezafectat şi energofag din Găvana. Dar şi aici se desfăşoară o licitaţie. Cât despre asocierea cu comunele limitrofe pentru un proiect de dezvoltare industrială, aceasta nu s-a putut face deoarece zona metropolitană funcţionează deocamdată doar pe hârtie, fiecare edil-şef fiind preocupat să tragă spuza pe turta lui.
Planuri
Un mare avantaj pentru zona de lângă Arpechim este accesul facil la autostrada Piteşti-Bucureşti şi la drumul spre Craiova. Primăria Piteşti are în plan să amenajeze pe terenul de sub CET II drumuri de acces, să „tragă” utilităţile necesare (apă, curent, gaze) şi chiar să construiască nişte hale. Şi astfel investitorii s-ar putea apuca imediat de treabă, ar avea acces la reţele de comunicare şi logistică bine puse la punct, iar acest lucru ar genera în primul rând multe locuri de muncă. O problemă o constituie însă legislaţia fiscală, aceasta nepermiţându-le autorităţilor locale să acorde prea multe facilităţi firmelor. Totuşi, se lucrează la o lege a parteneriatului public-privat care ar putea elimina problema.
Infrastructură
Celelalte oraşe din Argeş pot, la rândul lor, să dezvolte parcuri industriale, dar au probleme cu infrastructura. În lipsa unei autostrăzi Piteşti – Sibiu sau a căii ferate Vâlcelele – Râmnicu Vâlcea (pe care guvernanţii o tot văd reînviată), Curtea de Argeş nu este altceva decât un capăt de drum, neatractiv pentru investitori. Câmpulungul încă suferă după dezastrul ARO şi se axează mai mult pe turism. Consiliul Judeţean promitea, într-o strategie mult lăudată, să dezvolte parcuri industriale. Dar n-a făcut nimic. A picat şi ideea liniei de metrou uşor şi rapid pe ruta Piteşti-Mioveni, despre care s-a făcut mare tam-tam, iar preocuparea principală la instituţia condusă de Dan Manu pare acum legată de salarii.
Geografie
Piteştiul se află din punct de vedere geografic într-o zonă cu potenţial enorm. La răscruce de drumuri (spre Bucureşti, Craiova, Râmnicu Vâlcea şi, cu voia guvernanţilor care vor clădi autostrada, spre Sibiu), Piteştiul şi-a depăşit în timp condiţia de târg şi a devenit un puternic pol industrial. Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş Florin Tecău anunţa, la un moment dat, că au fost puse bazele unui acord pentru construcţia unei linii de cale ferată de mare viteză din Grecia până în vestul Europei şi că Piteştiul ar urma să beneficieze de terminale de marfă care ar fi condus la o dezvoltare fără precedet. Tecău susţine şi acum că proiectul se va concretiza, deşi la fel ne dădea asigurări şi despre staţiunea de schi de la Moliviş. În plus, un alt atu al zonei Piteşti ar fi construcţia anunţată (şi finanţată, din fericire) a gazoductului BRUA care va lega Bulgaria de România, Ungaria şi Austria. Aşadar, un motiv în plus de dezvoltare. Nu trebuie să fie pierdut acest tren al parcurilor industriale, căci nimeni nu le va ierta decidenţilor de azi ratarea unor asemenea oportunităţi!
