Am petrecut ultima noapte dintre ani acasă, alături de cei din familie. Aflând din presă că toate televiziunile de știri de la noi ne vor oferi spectacole cum n-au mai pomenit românii, am folosit telecomanda până am făcut febră musculară la degete.
Rezultatul? Mult zgomot și cheltuială pentru mai nimic. Dacă în lumea fotbalului generația lui Gică Hagi și Gică Popescu nu va putea fi egalată curând, puțini dintre actorii și regizorii de azi ajung până la genunchiul lui Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Stela Popescu, Jean Constantin, Octavian Cotescu sau Alexandru Bocăneț. Mai trist este că într-o țară în care lumea duce totul în derizoriu și în bășcălie, în care sunt puține domeniile unde nu-și fac de cap sute de Dorel, manelele, prostul-gust și tupeul unor false vedete au ajuns la cote maxime.
Iar dacă, în privința audienței din acea noapte, românii l-au preferat pe nea Marin – hârjonindu-se pueril cu Liviu Vârciu și pe Vali Vijelie lălăind un potpuriu de manele alături de foști sau actuali politicieni, antivacciniști, ziariști și realizatori de emisiuni spăimoase, cu toții supraponderali – ne facem iluzii că vom avea curând parte de România Educată și stilată.
Sigur că în nopțile de revelion, nimeni nu-și dorește ca televiziunile să-ți ofere muzică simfonică și corală, arii din opere celebre, filme polițiste, drame și documentare despre Triunghiul Bermudelor sau avioane prăbușite cu sute de oameni la bord.
Personal am avut un sentiment de déjà vu. În anii ’60 ai secolului trecut, partidul unic, în dorința de a le oferi românilor câteva ore de bună dispoziție, în zilele de 1 mai și 23 august, toate întreprinderile încropeau spectacole susținute de propriile brigăzii artistice. Pe scene din Grădina Publică și din Ștrand se țopăia, se cânta muzică ușoară sau populară, se interpretau mici scenete. Totul era ceva de râsu’-plânsu’. Să vezi după câteva decenii cam același lucru este un semnal că nu ne vom face bine curând. I-am dat o notă bună PRO TV-ului.
