Despre criza Covid-19 s-a scris și s-a vorbit imens în ultimele luni în presa mondială, în emisiuni la radio și la televiziune. Iar acest subiect va fi prezent timp îndelungat pe agenda acestora. De parcă lucrurile s-ar fi petrecut ieri, mă voi întoarce cu 50 de ani în urmă reamintindu-mi de emoțiile trăite într-o seară când pe ecranul unui televizor alb-negru am fost martor la un eveniment incredibil, dar adevărat.
16 iulie 1969. Eram student în anul cinci, iar într-o sală a unei foste unități militare din Drumul Taberei, transformată în cămin pentru mediciniști, am găsit cu greu un loc în picioare de unde să pot privi spre ecran. Nevenindu-le să creadă că nu urmăresc un film SF, fete și băieți, care în alte situații ar fi fost gălăgioși, nu au scos niciun cuvânt de parcă erau hipnotizați. Televizorul era un Rubin 102.
Atunci, într-o Românie condusă din iarna lui 1965 de Nicolae Ceaușescu, conaționalii săi au avut șansa nesperată de a vedea, precum toată populația planetei, primii pași ai omului pe Lună. Misiunea Apollo 11, o culme a cercetării și a tehnologiei, s-a terminat cu un uriaș succes al americanilor, ce devansa cu mult faptul că rușii lansaseră în spațiul cosmic o rachetă la bordul căreia s-a aflat cățelușa Laika. Ceea ce noi, mediciniștii de la acea vreme, nu am știut era că un confrate medic a fost cel care a comentat pentru români aselenizarea. Numele său este Andrei Bacalu, iar o vreme a profesat și în județul nostru. După ce a transmis aselenizarea, a fost invitat în America, unde a vizitat Cape Canaveral, locul de unde s-a lansat Apollo 11, dar și câteva dintre cele mai prestigioase clinici medicale. În 1974 i-a apărut volumul „America transmisie directă”, pe care îl am în biblioteca mea. Iată ce a scris, fără alte comentarii, despre ce a văzut în aceste clinici: „Ca medic rămâi mut. Pentru că sunt inacceptabil de bine dotate!”
Ce are aselenizarea și sistemul american de sănătate de la începutul anilor 1970 cu criza Covid-19? Ne dă măsura pericolului reprezentat de acest virus încă incontrolabil chiar și pentru America. La 50 de ani după vremea când deja spitalele erau incredibil de performante. Vă imaginați cum sunt astăzi când au murit (totuși) atâția americani?
