L-am surprins cu ţigara-n gură…
Deşi blamat, şi pe bună dreptate, sistemul de sănătate de la noi mai oferă şi excepţii de la regulă. În judeţul Argeş, exemplul cu care ne-am putea mândri este Spitalul de Pneumoftiziologie de la Valea Iaşului. Lăsând la o parte cadrul pitoresc în care se află, unitatea se distinge prin condiţiile oferite. Însă, tocmai aici, mulţi bolnavi fumează ca şerpii, care pe unde apucă.
Totul la superlativ
Graţie conducerii administrative a acestei unităţi sanitare, spitalul a devenit un loc preferat de mulţi semeni de-ai noştri chinuiţi de bolile care le-au afectat plămânii. Se ştie că aceste suferinţe sunt de lungă durată. Mulţi bolnavi au trecut prin mai multe aşezăminte de acest fel din ţară. Mulţi afirmă răspicat că nicăieri nu s-au simţit mai bine decât la Valea Iaşului.
Profesionalismul cadrelor medicale, disciplina personalului auxiliar, curăţenia şi în special hrana sunt motivele pentru care unii bolnavi care-şi „fac veacul” aici spun că se simt mai bine decât în propria lor casă.
Pentru cei foarte săraci, a petrece iarna la căldură, în curăţenie desăvârşită, într-un mic salon cu două-trei paturi, în faţa televizorului, nu este cea mai grea povară. Dimpotrivă. Mai cu seamă că şi mâncarea este foarte consistentă.
Astfel se explică faptul că, deşi ar trebui să se bucure atunci când se apropie ziua externării, majoritatea bolnavilor se întristează profund. Medicii se confruntă des cu situaţii în care pacienţii refuză să plece! Totuşi, se-nţelege, spitalul nu este aşezământ social şi, conform programării, fiecare îşi ia bocceluţa şi pleacă aşa cum e rânduit, pentru a lăsa locul altui bolnav.
Cererile sunt peste capacitatea spitalului, acesta deservind întreaga zonă a Munteniei.
Kilometri pe jos, după ţigări
Deşi spitalul a ajuns la standarde occidentale printr-un management eficient şi totul merge „ca pe roate”, iar prin saloane şi coridoare „scârţâie” a curăţenie, o problemă a rămas nerezolvată. Cea a pacienţilor înrobiţi patimei tutunului. Indiferent cât de grea le-ar fi situaţia medicală, mulţi iubitori de „iarba dracului” îşi practică nestingheriţi obiceiul.
Degeaba încearcă medicii şi asistentele să-i convingă. Niciun argument nu-i îndeajuns de puternic. În apropierea spitalului nu există magazine, dar fumătorii înrăiţi se descurcă. Indiferent de starea vremii, invocând diverse motive, se strecoară cumva în afara spitalului şi parcurg chiar 5 km pe jos până la Curtea de Argeş pentru a se aproviziona cu ţigări.
Unii îşi fac ţigări singuri
Pacienţii mai norocoşi au „prieteni” care-i vizitează şi le fac aşteptatul cadou, sub forma pachetelor de ţigări. După cum ne-a mărturisit un medic, au fost chiar situaţii neverosimile, când unii pacienţi îşi „fabricau” singuri în saloanele lor ţigarete, prin metode doar de ei ştiute!
Împătimiţii s-au adaptat, ştiu ei cum să le ascundă pentru a nu fi descoperiţi, însă unii, ignorând total avertismentele medicilor, fumează liniştiţi chiar pe terasa spitalului. Am surprins şi noi un astfel de caz, spre exemplificare.
Parcă într-un gest de frondă, bărbatul din imagine îşi ia aerul celui căruia nimeni n-are ce-i face. Şi-ntr-un fel are dreptate: legislaţia nu-i permite medicului să-l arunce în stradă…
Eduard TOMAZIU
