Eliza Casapopol
Eliza Casapopol a absolvit Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu” din Piteşti. Iar pasiunea pentru matematică a făcut ca un vis al ei să devină realitate. Eliza a ajuns studentă la prestigioasa Universitate Oxford. Zilele trecute, tânăra s-a întors acasă ca să organizeze un Târg de Ştiinţe la Colegiul „Brătianu”, după model englez. Manifestarea a fost un succes. Aşa că n-am ratat prilejul ca s-o luăm la întrebări…
„Îndrăznesc să am idei”
– Eliza, cum ai ajuns să studiezi la Oxford, una dintre cele mai bune universităţi din lume?
– Am dat o serie de interviuri, când am ajuns acolo, un test, am trimis o aplicaţie. Dacă mă întrebi de acest gând… Când eram foarte mică am avut o profesoară care mi-a zis că Oxford e cea mai bună universitate din lume. Mie mi-a rămas gândul acesta de la 10 ani. Când am împlinit 18 ani şi trebuia să optez încotro voi merge, mi-am amintit de ce mi-a spus ea. La 18 ani, părea puţin probabil, dar din fericire s-a întâmplat!
– Cum te-ai integrat în acel mediu?
– Mediul de la Oxford este foarte primitor, cu atâţia copii care sunt cu adevărat impresionanţi. Cei de acolo încearcă să ne facă pe toţi să ne simţim cât mai bine. Mai ales, fiind din medii atât de diverse, se fac extraordinar de multe activităţi, astfel încât nimeni să nu ducă dorul de casă, să ne facem prieteni, să nu ne plictisim. În Oxford m-am integrat foarte bine, este locul unde oricărui om inteligent i-ar plăcea să trăiască. E o adunare a profesioniştilor fiecărui domeniu şi chiar te simţi privilegiat că te afli printre ei.
– În ce fel ţi s-a schimbat viaţa, în aceşti patru ani, la Oxford?
– Am început să fiu mult mai activă, am învăţat să mă implic în mult mai multe activităţi şi să îndrăznesc să am idei.
„Avem copii deştepţi”
– În ce măsură Colegiul „Brătianu” şi-a pus amprenta asupra plecării tale la Oxford?
– Tot ceea ce am făcut acasă m-a ajutat enorm. Nu doar la colegiu. Eu sunt din Mioveni şi ţin mereu să menţionez asta, pentru că îmi place cum evoluează oraşul meu. Am avut parte de profesori implicaţi şi, da, la liceu am acumulat cea mai solidă bază de cunoştinţe.
– La universitate mai sunt şi alţi studenţi români?
– Da, sunt foarte mulţi. Cel puţin de vreo doi ani pot spune că Oxfordul a devenit o mică Românie, pentru că mă plimb pe stradă şi vorbesc mai multă română decât engleză. Este un sentiment minunat şi, cu fiecare an, numărul studenţilor români creşte. Este extraordinar că avem copii deştepţi.
– Ce alte activităţi mai ai acolo?
– Iniţial, mi-am dorit să lucrez cu comunitatea de români de acolo. Am devenit preşedintă a asociaţiei; deşi eram în anul al II-lea, m-am descurcat, a ieşit bine! Apoi m-am implicat în asociaţia de matematică. Acolo am început să fac şi cursuri de dans. Îmi place să dansez, pentru că astfel cunosc oameni. Este un mod bun de a socializa şi de a face mişcare.
– Planurile tale? Te întorci în România?
– În primul rând sperăm ca Târgul de Ştiinţe să devină un eveniment care să acopere mai multe regiuni din România. N-aş putea să zic dacă mă întorc sau nu. Cred că mi-ar plăcea să călătoresc, să mai cunosc şi alte culturi. Nu ştii unde te duce viaţa, nu exclud nicio posibilitate.
– La ce visezi?
– Visez să fac ceva care să influenţeze oamenii, care să-i facă fericiţi, să pot să-mi folosesc logica.
